De 600 de ani, oasele călugărilor mănăstirii Tismana zac uitate sub aceşti brazi

 

 

Sfânta Mănăstire Tismana* – pro şi contra

 

Mai degrabă în virtutea dreptului la o informaţie exactă decât a dreptului la replică, aş dori să luaţi în considerare câteva amănunte, deloc neglijabile, referitoare la unele afirmaţii din articolul „Tabăra de la Tismana, în pericol de a fi dărâmată”, articol inserat în cotidianul dumneavoastră „Impact în Gorj”.

Trebuie precizat mai întâi, că nu sunt un oponent al d-lui primar Costel Buzianu, cu care am fost, ca profesor, coleg timp de 11 ani la Şcoala Generală Pocruia şi cu care am fost şi sunt prieten. Dar asta nu înseamnă că nu putem avea păreri diferite şi chiar consider că unele afirmaţii din articol sunt corecte din punctul lui de vedere. Eu însă, care culeg de peste 30 de ani date istorice privind Tismana, implicit mănăstirea Tismana, am o altă perspectivă a lucrurilor şi doresc să o împărtăşesc tuturor, pentru că acest lucru este normal într-un stat democratic, iar recent, european.

În primul rând, nu este deloc potrivită afirmaţia dumneavoastră că „Tabăra de la Tismana e în pericol de a fi dărâmată”. Nimeni din mănăstire şi nici IPS Teofan mitropolitul Olteniei, nu s-a exprimat în acest sens, dimpotrivă, destinaţia de tabără şcolară va rămâne. Fie într-o formă mixtă, în parteneriat cu MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care va folosi localul în vacanţele şcolare, fie numai în uzul învăţământului teologic.  Eu, in calitatea mea de preşedinte al comisiei de specialitate a Consiliului Local Tismana, mi-am exprimat punctul meu de vedere în şedinţele consiliului şi înclin spre ultima variantă având în vedere natura şi regulile învăţământului teologic, care impun o anumită conduită. In acest fel, se asigură o atmosferă mult mai liniştită şi în ton cu  vecinătatea sfintei mănăstiri.

Nu se vor mai face chiolhanuri cu muzică tehno încât nimeni să nu mai poată dormi în linişte, nici în mănăstire, nici la motelul ei. Vizitatorii şi măicuţele, nu vor mai fi nevoite să-şi astupe urechile de înjurăturile care se aud de pe terenul de sport al taberei. Fondurile obţinute nu vor mai fi cheltuite în alte părţi din ţară, vor rămâne mănăstirii şi deci implicit oraşului, pentru amenajările din jur.

Nu în ultimul rând, tabăra va deveni imediat internaţională, Biserica Ortodoxă din Paris exprimându-şi dorinţa de a permanentiza sejururile la Tismana, după ce a mai folosit tabăra prin intermediul MEC.

Iar acum, să intrăm şi in unele amănunte privind procesul de la Judecătoria Târgu Jiu, deoarece în articol nu au fost prezentate toate punctele de vedere atât ale acuzării cât şi cele apărării.

La început, a fost transmisă mănăstirii o adresă a Sfatului Popular Tismana, prin care i se cerea mănăstirii să cedeze terenul. În condiţiile în care regimul comunist dorise chiar să închidă mănăstirea, obţinându-se cu greu funcţionarea cu condiţia transformării ei din mănăstire de călugări, în chinovie de maici, era normal ca maica stareţă să cedeze presiunilor. Abia după aproape un an, după ce s-a constatat că nu se mai putea asigura hrana necesară chinoviei, la intervenţia mitropolitului de atunci, Sfatul Popular Tismana a decis să dea un teren mănăstirii.

N-a fost deci nici un act de „schimb” ci o necesitate. Lucrul cel mai dureros, a fost însă la începerea construcţiei care se dorea a fi „Casa de creaţie a PCR”. La fundaţii, constructorii au dat de cimitirul vechi al mănăstirii unde erau înhumaţi mulţi din egumenii mănăstirii şi chiar mai marii vremii care făcuseră donaţii mănăstirii pentru a fi îngropaţi la Tismana. Dar în loc să se sisteze construcţia, regimul comunist a ignorat profanarea şi n-a renunţat la plan. Au deplasat fundaţiile câţiva zeci de metri, vechiul cimitir rămânând în spatele construcţiei. Acolo au fost construite mai apoi cocini de porci, mai târziu acolo se spălau şi rufele, apa murdară infiltrându-se peste oasele călugărilor.

Nu cred că a existat o mai mare blasfemie în România decât la Tismana în timpul acelor vremuri de dictatură!

Dacă clădirea va fi cedată mânăstirii, cimitirul va trebui refăcut, tabăra nu va fi afectată pentru că acum, terenul nu este utilizat de tabără, au crescut acolo rugi şi arbuşti. Nu numai că trebuie să dovedim că suntem buni creştini faţă de vechii egumeni care ne-au îngrijit la timpul lor mănăstirea, cu care acum ne mândrim dar este şi o necesitate. Cimitirul actual al mănăstirii care are cam 20metri pe 10 metri, a devenit insuficient la numărul actual de maici şi nici nu se mai poate extinde acolo din cauza stâncii. Putem lăsa lucrurile aşa?

De îndată ce tot terenul taberei va reveni mănăstirii, cum a fost odată, mănăstirea va amenaja spaţii pentru turişti pe malul apei lângă parcare. 

Eu am avansat un Proiect de Hotărâre în Consiliul Local, în acest sens. El era de natură să folosească terenul dincoace de râu, pe care tabăra în lăsase in părăsire, plin cu bălării. Susţineam să fie mutat gardul taberei dincolo de apă, pentru a se amenaja loc de odihnă pentru turişti şi spaţiu pentru magazinele din parcare. Pentru descongestionarea parcării au fost de acord chiar şi ziarele judeţene, care au sesizat aspectul nepotrivit cu magazinele în poarta mănăstirii.  Proiectul meu a fost respins însă de unii consilieri care mergeau pe ideile pe care le-aţi preluat involuntar în articolul dumneavoastră cu toate că doamna Ana-Maria Ilinca se zice că este o profesionistă.

Sper ca odată cu aceste precizări, doamna Ilinca să vină să ne contacteze şi pe noi care avem alte păreri, pentru că e păcat ca dintr-o mentalitate venită din vechiul regim, lucrurile să nu fie făcute cu cap.

Ştiu că reacţia multora va fi potrivnică „ce mai vor şi măicuţele astea, nu-s bogate destul?”. Din nefericire, chiar cei care mănâncă gratuit la mănăstire sau lucrează acolo câştigând bani, ba chiar şi unii care au fost primiţi cu cinste la diverse manifestări ale mănăstirii ca „personalităţi”, au asemenea ieşiri de pe vremea răposatului.

Sper însă ca oamenii instruiţi, cunoscători a ce înseamnă patrimoniu, istorie, civilizaţie, turism ecumenic, să reuşească să aducă suficiente argumente în favoarea dezvoltării acestui locaş nepreţuit, monument religios, istoric şi de arhitectură. 

Şi mai sper ca ziarul dumneavoastră să subscrie argumentelor mele făcând o campanie în favoarea mănăstirii, faţă de care suntem obligaţi a-i da importanţă din multe, foarte multe motive.

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, sănătate şi familie, culte, activităţi social-culturale, turism, tineret şi sport

 

Notă: Cotidianul „Impact în Gorj” a refuzat să ne acorde, aşa cum ar trebui s-o facă orice ziar serios, dreptul la replică!

Acest articol a apărut, în schimb, în binecunoscutul ziar „Gorjeanul”, nr. 4622,  ziar ai cărui redactori sunt oameni cu studii în jurnalistică!

-----------

* Sfânta Mănăstire Tismana – Este obligatoriu ca în denumire să se includă atributul „Sfânta” având în vedere că a fost construită de un sfânt canonizat de BOR. Puţine mănăstiri din România îşi pot aroga acest drept.

 

 

 

 

 

 

Restartare site

 

Articole legate de temă:

STOP KILLERILOR DIN PRESA

 

UN JURNAL MAI PRESUS DECÂT LEGEA

 

Împăcarea cu „Gorjeanul”

 

  Înapoi la ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro