De când au pierdut alegerile, PSD-iştii n-au mai întors ceasul la Gorj

 

Împăcarea cu jurnalul „Gorjeanul”

 

 

            Împăcarea mea cu ziarul „Gorjeanul” nu s-a produs nici printr-o întâlnire cu cel cu care mă „luasem în gură”, nici în birourile „din faţă” ale şefilor unde avusese loc incidentul meu cu d-l Şoldea.

            Ea s-a produs în „biroul de la etaj”. Vă mai aduceţi aminte dintr-un articol anterior? Acel birou al redactorilor unde m-am dus într-o zi de sărbătoare şi unde am fost primit cu vin şi ţuică, fiind şi ziua unui redactor. Ei bine, nu se schimbase mare lucru! Nu mai era sărbătoare iar prietenul meu Nicu Giorgi era absent!

            In rest, totul aşa cum lăsasem: birouri, dulapuri şi scaune vechi, pardoseală cu scârţ,  ferestre care nu se închid bine, uşi care zdrăngănesc!

            Un zdrăngănit totuşi nefiresc mă întâmpină. Am simţit, lovind cu adidaşii mei chinezeşti, că zgomotul e mult prea tare. Şi avea şi de ce: în loc de geam, la uşă era pus un placaj cu mare predispoziţie la zdrăngănit. 

-                    Bună ziua! Caut pe d-l Giorgi…

-                    Vă salut d-le Tomoniu, nu-i aici, a plecat la tipografie! V-aţi mai îngrăşat!

-                    O să scadă burta odată cu muncile câmpului! am glumit eu surprins încercând să ghicesc de unde m-ar putea cunoaşte.

-                    Vă ştiu de pe Internet, mă lămuri el parcă citindu-mi gândurile. Spuneţi-ne nouă ce aveţi de spus!

I-am întins foaia.

-                    Pentru asta am venit! Aş vrea să-mi spuneţi ca jurnalist vechi. Poate fi luată în considerare ca drept la replică?

-                    Un minut vă rog, să dau drumul la oameni. Ştiţi ziarul nu ne permite să ieşim din ritm.

-                    Vă rog, nu mă grăbesc! 

Abia acum mi-am dat seama că era unul din „şefii” jurnalului. D-l Prună trebuie să fie, mi-am zis în gând cu teama că am nimerit prost. Şefii ăştia au aere îmi ziceam, dar nu era deloc aşa. După ce „a dat drumul la oameni” a citit pe îndelete articolul meu. Cu glas tare, accentuând glasul şi dând din cap aprobator la unele afirmaţii.

-                    Ce să spun? Dacă nu v-au primit replica timp de două săptămâni e musai să spălăm noi ruşinea breslei jurnalistice. Eu Dumitru Prună, îmi asum acest risc!

Aha! Va să zică d-l Prună era!

-                    Domnule Prună, riscul este al meu! În ziua de azi cu greu mai poţi găsi jurnalişti civilizaţi, jurnalişti şcoliţi. Mă pot aştepta la contra-replici în jurnalele lor. Noii ciocoi au descoperit puterea presei dar n-au nevoie decât de nişte marionete care să-i apere, care să scrie în folosul stăpânului.

-                    Şi, din păcate, numărul ziarelor a crescut alarmant, zise încercând să evite o discuţie despre „colegii de breaslă”.

-                    Nu vă speriaţi! Toate fiţuicile de azi sunt presă de scandal sau presă de evenimente interzise in vremurile de tristă amintire: accidente, omoruri, violuri, scandaluri! Până când credeţi că mai merge o astfel de presă? E bine să vă ţineţi linia dvs. profesională, să promovaţi adevăratul eveniment.   

-                    E greu, dar vom încerca să ne menţinem. Daca-ar fi mai mulţi cititori „de atitudine” ca dvs. , altfel ar merge lucrurile! V-am mai citit, scrieţi bine! Articolul va apărea poimâine, pentru mâine deja s-a pregătit numărul.

-                    Nu contează! Ceea ce contează este că aţi înţeles perfect ce vreau să zic prin replica aceasta. Tendinţa actuală de atacare a mănăstirilor, a bisericilor, a clerului, trebuie stopată! Urgent! Se doreşte să nu mai rămână nimic sfânt în noi?

-                    Aveţi dreptate!

Abia acum observam că bietul om răsucea la o ţigară de câteva minute bune. Că nu se mai fuma în birou era a doua observaţie. Dar cea mai bună observaţie era că relaţia cititor-redactor de presă redevenea normală. Nu avusese loc nici o înţelegere ocultă! Nu scosesem nici un ban din buzunar pentru vre-un articol la comandă!

-                    Domnule Prună, am speranţa că presa bună îşi va regăsi calea! Vă las în treburile dvs.! Îmi pare bine că am avut o discuţie fructuoasă, mi-a făcut plăcere să vă întâlnesc!

-                    Şi mie la fel, mai treceţi!

 

Îmi părea că lumea se schimbase.

Killerii de presă dispăruseră!

Am fost în bună dispoziţie până acasă.

Până ajuns în arhaicul meu fotoliu, am început să citesc presa!

 

 

 

 

 

Restartare site

 

Articole legate de temă:

 

STOP KILLERILOR DIN PRESA

 

Citiţi dreptul meu la replică refuzat de „Impact în Gorj”

 

 

UN JURNAL MAI PRESUS DECÂT LEGEA

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro