STOP KILLERILOR DIN PRESA

 

 

            „Killer” este azi un neologism, cu cea mai rapidă rată de pătrundere în vocabularul românesc de după 1989, însemnând ce altceva, decât ucigaş. Mai precis, ucigaş plătit.

            Voiam să dau acestui articol titlul, „Stop teroriştilor din presă” dar la nivelul la care a ajuns o parte din presa de azi, terorism e un cuvânt blând! Teroriştii săracii, sunt nişte bieţi neputincioşi care dau foc vilei vreunui ciocoi postrevoluţionar, vilă care s-a construit prin abuz pe pământul lor. Pe când killerul e un deviat mintal a cărui preocupare sinistră este de a omorî oameni.  Fie doar aşa, că nu le place mutra lor, fie că primeşte nişte bani, descoperind şi partea „plăcută” a „meseriei”.

            În presa noastră postdecembristă a existat şi mai există şi terorism dar terorismul din presă a dispărut, în mare, odată cu teroriştii. Mai exact, când s-a descoperit că se pot câştiga bani buni nu relatând despre faptele teroriştilor ci căutând acei „terorişti ajunşi”, teroriştii cu bani. Pentru a le face loc în „noua ciocoime” şi „a-i băga în faţă” cu ajutorul presei. Pentru a-i îndepărta din cale pe ce-i care le pun piedică să ajungă „în top”.

            Aşa a luat amploare o nouă meserie în materie de jurnalism: killerul de presă. Cu două strategii bine definite. Ori scrie la comanda altuia pe bani ori porneşte o campanie de presă împotriva unuia care are bani. În ultimul caz, cel vizat va sfârşi cumpărând tăcerea killerului.  Succes garantat!

            Şi atraşi de un asemenea „El Dorado”, toţi neisprăviţii cu nişte bani puşi deoparte s-au apucat de scris jurnale. Iar ca atracţia clientelei să fie maximă, titlul sau subtitlul musai să conţină cel puţin unul din cuvintele: atac, contra-atac, scandal, ură, luptă, impact, indiscret, gunoi, sictir dar şi critica sau polemica scrise obligatoriu cu kapa.

            Aşa a luat fiinţă la Gorj jurnalul de scandal „Impact în Gorj” cu scopul precis declarat, de a ucide. Plătitor, un american ce avusese neinspiraţia să intre în afaceri la Gorj. Killer garantat, un ilustru necunoscut. Dar cu misiune clară dată de a „distruge pe Mischie”.

            Sarcină bunăoară floare la ureche de îndată ce şi alte jurnale, din motive politice, atacând PSD-ul îl făcea „varză” şi pe „baronul” Mischie.

            De îndată însă ce banii „afacerii” se sfârşiră, jurnalul se lansă în o serie de articole partizane. Vizibile de departe după articolele publicate. Cine da banul de bună voie era în ziar „băiat bun”. Cine nu, fiţuica de scandal găsise probabil şi metoda infailibilă: „stai că te fac eu să mă cauţi!”

            Şi aşa ajunse marele şi ilustrul nostru necunoscut Cosmin Pigui, spaima Gorjului, cocoşul numărul unu de presă gorjeană, pe deasupra şi cu pretenţia de a fi „singurul cotidian gorjean de luat în seamă”.

Şi de bună credinţă că „trebuia luat în seamă” pentru că toţi mai marii Gorjului au trecut prin „campania lui de presă”. Două, trei luni, absolut zilnic atacaţi în jurnal! După care, muţenie, uite nu spun eu, ghiciţi dumneavoastră de ce!

Mă rog, obicei al vremurilor noastre e plină ţara de asemenea specimene. Dar ce motiv am eu să mă iau tocmai de un jurnalist de duzină care n-a scris măcar o carte în viaţa lui? Şi de care n-a auzit nimeni prin cluburile presei adevărate?

Am un motiv serios. Acest individ fără scrupule, atât a îndrăgit meseria de killer încât a ajuns să se ia şi de sfânta biserică!

Până acolo a ajuns degradarea umană a unor astfel de indivizi fără cultură, fără pricepere şi fără bun simţ, care fiind mari „redactori” la nişte fiţuici de provincie, se cred că deja sunt în ceruri şi la dreapta lui Dumnezeu.

Şi culmea tupeului, atacând de acolo de sus biserica! După ce a fost distrusă imaginea clasei politice din România asta ne mai lipsea: să trecem şi la distrugerea imaginii bisericii noastre strămoşeşti!

După ce atacase nepermis, în propriul ziar, printru-un articol defăimător cel mai important monument oltean de cult ortodox, un monument în egală măsură monument istoric şi de arhitectură şi anume Sfânta Mănăstire Tismana,  nu i-a fost de-ajuns! A scris şi editorialul „Jefuitorii din mănăstiri” aliniindu-se la tagma acelor jigodii de presă, care din lipsă de cititori, se dedau până şi la atacarea sfintei biserici.

În loc să ia atitudine împotriva acelora care obligă bietele mănăstiri din ţară să se lupte prin instanţe ca să-şi redobândească vechile proprietăţi, marele bolşevic de la „Impact în Gorj” este de părere că acestea sunt „proprietăţi deţinute de pe vremea când biserica era folosită ca instituţie de control de către moşierime”.

Ia uite! Nici nu trecură bine 20 ani de la revoluţie şi comunismul îşi arată ghearele din nou! Şi destul de grav, chiar în rândurile unora care erau copii pe vremea lui Ceaşcă! Vă mai aduceţi aminte de această sintagmă „biserica instituţie de control” rostită pe la „cercurile ideologice” ale PCR? Cine ţinea în frâu poporul „pe vremea moşierilor şi capitaliştilor” decât biserica? Dacă n-ar fi fost biserica, demult „clasa muncitoare” ar fi ajuns la cârma ţării, spuneau pe-atunci comuniştii!

Cine s-ar fi gândit că în anul 2007 aceste idei comuniste le va scoate la lumină un redactor de duzină în scopul de a-şi regla conturile cu Mănăstirea Tismana pentru că anumite terenuri din comuna sa natală au revenit prin lege acesteia?

Uite că am ajuns s-o vedem şi pe asta! Nu numai că ateul de Pigui se dedă la atacarea Sfintei Mănăstiri Tismana, dar a ajuns să facă şi canoane proprii pentru călugări. În viziunea lui, „se călugăreau” doar „cei ce doreau să ducă o viaţă grea pentru a se autopedepsi ca urmare a unor greşeli sau deziluzii” şi tot aşa ar trebui să facă şi astăzi cei care se călugăresc!

Acum însă, zice antihristul, călugării „înşfacă tot ce pot pentru a-şi îndestula traiul”. După el, mânăstirea n-ar trebui să revendice terenurile pe care le-a avut! El da, are dreptul la revendicare dar biserica nu! Legea deci, nu e pentru toţi şi nu e bună decât dacă-mi convine mie!

N-am mai văzut câtă ură poate să înglobeze în el un astfel de cocoş de presă! De unde ştie el că măicuţele „mănâncă de zeci de ori mai bine decât 99,9% dintre gorjeni” cum afirmă în articolul amintit?

Eu l-aş blestema, sau dacă aş putea, l-aş condamna să mănânce 30 de ani ce mănâncă azi măicuţele de la mănăstire. Să nu mănânce NICIODATĂ carne ci doar peşte şi să mănânce ca şi ele, ciorba lungă de cazan care se dă zilnic acolo la masă. Adică să devină pentru toată viaţa vegetarian!

Nu afirm că ciorba n-ar fi gustoasă, asta ţine de secretele lor culinare, dar să le urăşti pe măicuţe pentru acest lucru e prea de tot! Şi astfel, de la ura de tip „Mischie”, „Maţog”, „Manta”, „Morega”  la ura contra „tuturor politicienilor”, de la ura pentru bişniţarul din piaţă până la ura contra preşedintelui ţării, cocoşul de presă al Gorjului a ajuns să urască pe toată lumea.

Inclusiv reprezentaţii bisericii în frunte cu IPS Teofan şi cu „colegii săi îmbogăţiţi din biserică”.  Care după opinia acestui cocoşel de presă ia „bani netaxaţi” (Dar ai lui cum sunt? Taxaţi?) şi  „vrea să aibă un loc în care să chefuiască fără a fi deranjat”

Câtă nesimţire pe acest limbric de presă să atace pe însuşi IPS Mitropolitul Teofan!

Ce ştie el? Atunci când au loc praznicele mânăstirii Tismana ÎPS Teofan sloboade şi binecuvântează masa după care se retrage singur în rugăciune. La schitul Cioclovina de Jos se retrage în tăcere, tot singur, urcând poiana sprijinit de un toiag, în cea mai retrasă căsuţă de acolo! E un om mult aproape de Dumnezeu, un om cum rar se mai văd azi! Sunt mândru că vine la Tismana pentru un pic de linişte!

Iar pentru chefuri la Tismana vine el, „domnul Pigui” de la „Impact în Gorj”.

Dac-ar sta acasă în rugăciune şi nu la chefuri, n-ar scoate astfel de „perle”:

„Nu are sens să vorbesc şi despre călugăriţele pe care Dumnezeu le va bate pentru că nu se mai satură de luat bani de spinarea săracilor”

„Se va ajunge astfel ca biserica să cumpere totul?”

„Oare vor mai solicita enoriaşilor mulţi bani ca donaţii, în timp ce biserica tinde să devină mai bogată ca statul?”

„Ne vom întoarce la inchiziţie prin lecţii obligatorii în şcoli primite de la preoţi nespălaţi, hoţi şi violatori? Mi-e scârbă când văd ce fac călugăriţele de la Tismana. Mi-e scârbă şi de direcţia pe care o ia biserica în România”

 

Şi mie mi-e scârbă cum vorbeşti domnule „jurnalist”!

Aţi mai citit vreodată vreo aşa blasfemie?

Puneţi oameni buni mâna pe condeie şi scrieţi articole care să stopeze din faşă asemenea apucături contra bisericii noastre!

Până nu devin un fenomen de masă!

Aidoma apucăturilor din jurnalele cuprinse iremediabil de partizanat politic!

 

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista  Euro - Renaşterea Observator

 

 

 

 

Restartare site

 

Articole legate de temă:

 

Citiţi dreptul meu la replică refuzat de „Impact în Gorj”

 

 

UN JURNAL MAI PRESUS DECÂT LEGEA

 

Împăcarea cu „Gorjeanul”

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro