Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
Cam aşa arată ideile lui Patapievici:
cărţi ceauşiste aruncate în ambalaje
capitaliste
iar deasupra tricolorul!
MODA ANTI-EMINESCU,
ANTI-NATIONAL ŞI ANTI-CANONIC,
MOTIV DE MÂNDRIE SI
PROGRES
Unii, văd în gesturile
fanteziste ale ţambalagiilor Patapievici şi
Preda, care cântă manele marinăreşti marelui jupân încă de
la cafeaua de dimineaţă, un exemplu de dat la lume! Bineînţeles,
nu un exemplu bun ar putea fi dat! Ci unul cam în felul acesta: un elev se
scapă pe el în clasă şi în ciuda ferestrelor deschise, pute-al
dracului! Dar elevii-lideri au cuvântul lor: „Lăsaţi-l aici ca
să vadă şi doamna dirigintă ce a făcut!”.
Cam aşa procedează şi
d-l Roncea cu Horia Patapievici
şi Cristi Preda. Se scandalizează că
articolele lor marca Pata-Preda au fost şterse
de pe Internet şi n-au fost lăsate acolo ca să le vadă
lumea! Păi puţeau rău de tot domnule Roncea!
Iar daca-ş fi Suleiman Magnificul, ce mai bice
le-aş da eu pe spinare! Iată că pot avea şi eu o idee tot
atât de primitivă ca şi ideile lor anti-româneşti pe care
şi le-arogă pentru a se urca pe piedestalul „originalilor”
sau cum zic ei, pe piedestalul „modei progresiste europene”. Hmmm, halal progres!
Moda asta de a lovi într-o mare
personalitate a românilor, pentru a te ridica, nu este nouă. Încă de
pe vremea lui Ceauşescu, tipi precum Paler s-au remarcat prin aruncarea cu noroi în Ceauşescu. Şi s-au menţinut
„postrevoluţionar”, aruncând şi contra lui Iliescu,
şi contra lui Constantinescu şi acum contra
lui Băsescu! Metoda deci nu diferea şi nu
de dragul de a arăta adevărata faţă preşedinţilor
României scriau aceşti „anti” ci pentru propria lor înălţare!
Dacă ar fi scris numai despre Ceauşescu era
cinstit, dar aşa, cu pana mereu pe preşedinţii României (deşi
unii merită, o recunosc!), era o stratagemă de a nu sta la coadă
şi a te băga peste rând, ca să ieşi cumva în
evidenţă.
Şi treptat, moda s-a extins la
primul ministru, la miniştri, la parlament, la cler, la alţii. Mai
nou şi mai grav: se atacă valorile şi patrimoniul profund al
neamului nostru.
Uitaţi-vă la d-l Djuvara: pentru a scoate o carte de senzaţie, pentru a
se avânta în prim plan, lansează ideea cumanistă
şi desfiinţează pe Basarabi ca întemeietori de ţară! Patapievici îl bagă pe Eminescu în debara, ca pe „un
cadavru”. Cristi
Preda îl ia imediat ca exemplu pozitiv. Iar cete de jurnalişti
pregătiţi pe bandă rulantă şi la repezeală, le
urmează ca într-o isterie colectivă.
Esenţa scrierilor Pata-Preda-Pleşu-Tismineţki constă în
contestare perpetuă. În atacuri ieşite într-atât de mult din normal,
încât ele par ceva „original”. Şi chiar sunt originale dar nu orice idee
originală este şi benefică! Adică să fie folositoare,
să aibă un caracter practic sau să fie o revoluţie printre
alte idei.
Dar dacă ne uităm atent
după lansarea acestor „idei originale” în ce locuri călduţe au
ajuns „inovatori” ca Preda Cristi sau
Cătălin Avramescu, mari consilieri de jupân
marinăresc, este clar ca spusele lor au avut valoare zero pentru
cultură, zero pentru lumea de rând şi totul pentru ei!
Degeaba o întoarce ca la
Ploieşti Patapievici că el n-a zis că
„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasăm
dacă vrem sa intrăm în Uniunea Europeană". Bine, n-a zis-o
dar concluzia întregului articol, cam asta e! Iar scopul personal, este acela
pe care l-am zis eu, ieşirea din tipare pentru a părea mai deştept
ca alţii.
Ce zice Pata-Pleşu?
Dar staţi puţin! Mai întâi să vă spun de ce mă aliniez
şi eu la această „formulă” deja consacrată! Păi când
îi văd la televiziune cum vorbesc ei la „vorbe” (patent Pleşu!) într-o locuinţă de lux, îmi trece de
dorul ţaţelor de pe uliţa satului. Tot aşa torceau şi
ele la vorbe pe iarbă nouă pentru că, nu-i aşa?, şi
iarba de la marginea drumului tot de lux era şi ea! Şi luau la
bârfă tot satul, de la văcar până la popă.
Aşadar, ce zice Pata-Pleşu?
I-auzi: „Ca poet naţional
Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi ieşim azi din zodia
naţionalului.” Va să zică, lumea e pe cale de a declanşa
război în Balcani din cauza „naţionalului” iar Patapievici
se scarpină liniştit în cap, muşcat de păduchi europeni.
Noi nu trebuie să mai fim „naţionali” ci doar sârbii şi ungurii!
Care unguri, îşi pun pe situl judeţului Covasna simbolurile şi
junii lor îmbrăcaţi în costume maghiare!
Toate naţiunile luptă
pentru identitatea lor, numai la români zodia naţionalului trebuie să
apună! Aţi mai auzit
vreodată vreo diversiune mai mare, deschisă „la ambele capete”?
Pentru că ea este lansată în dublu scop. Primul ar fi năucirea
acelora care nu prea au timp de citit. Ce-şi vor zice ei? „Ia uite
mă, ce-al dracului e Patapievici, se dă la
Eminescu!”. Şi când dai în „mai marii României” întrebarea este: iese ceata
Pata-Preda-Pleşu în evidenţă cu ceva
în acest fel? Ieseeee! Deci, diversiune
reuşită!
Al doilea, însăşi
diversiunea e un şpil. Intr-o lume fără canoane, tradiţie,
patrimoniu, fără iubire de naţie şi dragoste faţă de cultura pe
care ne-au lăsat-o înaintaşii, ceata revoluţionară, „europeană”,
a lui Pata-Pleşu va fi urcată pe marele
piedestal, pe măreţele culmi ale perfecţiunii aidoma chiorului
ajuns împărat în ţara orbilor!
Pentru că ce mai zice Horia?
„Profund el (Eminescu n.a.) nu mai poate fi considerat, deoarece categoria
profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti.” I-auzi, Miţule!
Car’ va să zică, nimeni nu trebuie să mai gândească
esenţa, rădăcina lucrului, cauza şi direcţia lui,
pentru că nu eşti „postmodern”, nu eşti la modă! Alta
trebuie să fie acuma cutuma „intelectualilor progresişti” ca Pata-Plesu: să bea nişte tutun marinăresc pe
malul mării, să scrie cu partizanat politic spunând că din
contra, alţii sunt cei care se vând sau sunt deja vânduţi, nu ei!
Iar ca să arate clar că
alţii sunt vânduţi, ei fiind fireşte „progresişti
europeni”, inventează formula unei culturi româneşti „diferite” (ghici!)
de cultura franceză, „ca şi celelalte mari culturi”. Pe urmă mai
spun că nu ei, plimbăreţii duşi la mare cu helicopterul
prezidenţial, fac din cultura română contemporană una „a
admiraţiei, a elogiului şi a apologiei”! Ci ceilalţi! Ei fiind
fanii culturii franceze şi a celorlalte mari culturi, care prefera
critica, răsturnarea valorilor, contestarea. Aţi văzut unde-i
progresul? Să ne facem praf valorile naţiei!
Asistentul (bine zis!) universitar
dar mai mult băsescian, Cristi
Preda, călcând în rahatul diversionist al lui Horia îşi începe şi
el ideile „progresiste” aşa: „Daca un intelectual francez ar afirma azi ca
"exista un om deplin al culturii franceze", el s-ar descalifica,
indiferent daca obiectul demonstraţiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud”. Păi
cine ar fi afirmat vreodată că „există vre-un om deplin al
vreunei culturi”? Însăşi noţiunea de cultură este altceva! Totalitatea
valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a
instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori (DEX online) nu poate fi în nici un fel apanajul cuiva, aici e
un nonsens! Iar un francez n-ar scoate
niciodată din contextul general pe Descartes, Balzac
sau Rimbaud cum nici unui român nu-i este permis
să separe din cultura naţională pe Eminescu, Creangă sau Caragiale. N-am auzit nici-un francez că vrea să-i
scoată pe Descartes, Balzac sau Rimbaud din cultura proprie şi să-i arunce în
debara ca „depăşiţi” aşa cum fac „progresiştii”
noştri, adicătelea Pata-Cristi-Pleşu!
În ce scop o fac, am spus.
In ce fel, o spune asistentul pe
şleau dând exemplu unor presupuse cutume „din cultura franceză” (ca
şi celelalte mari culturi, mai adaugă el): răsturnarea
valorilor, contestarea.
Poate el dovedi că francezii,
germanii, italienii sau alte naţii s-au pus pe dărâmarea propriei
culturi, pe răsturnarea valorilor ei, pe contestări drastice? Asta
să fie moda progresistă a occidentului actual? Care
păsărică de-a lui Băsescu i-a
şoptit lui o asemenea prostie?
Vai şi amar de capul nostru!
Hai să ne dărâmăm
valorile, hai să le „răsturnăm”!
Hai să-i dăm jos pe Eminescu,
Creangă şi Caragiale şi să-i
punem pe Patapievici, Preda şi Pleşu!
Asta-i mai lipsea României!
Doamne fereşte!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Epoca
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro