Programul Naţional de Dezvoltare zace inutil în memoria calculatoarelor

 

 

ROMÂNIA „30 ZERO”

 

 

            De pe vremea când făceam armata, „30 zero” mi-a rămas întâi în amintire ca ceva amuzant. Pe parcursul vieţii, ca o ciudăţenie, am observat ca „30-00” sau „30-zero” cum îi spuneam noi cei de la  şcoala de ofiţeri de artilerie Bacău, este foarte frecvent în viaţa noastră. Iar dacă stăm să judecăm bine chiar în viaţa României sau a lumii.

Dacă cercul se împarte în 60-00, atunci 30-00 este opusul lui zero iar noi transpuneam mereu in „codificare internă” realitatea lui 30-00. Bunăoară dacă puneam boneta invers şi asta se întâmpla frecvent, se găsea vreunul să ţipe la mine: „- Elev Tomoniu, boneta 30 zero!”.  Dacă doream să-i întoarcem spatele vreunuia, ne şopteam: „- Băieţi! 30 zero!”. Dacă fugeam în oraş şi cineva ştia ca patrula e prin apropiere, primeam imediat codul: „- Băi! Fuga 30 zero!”

 

Primul „30 zero” din istoria României ni se întâmplă nouă românilor, când veşnicii sfătuitori de taină îl împinseră pe regele României, căruia nici nu-i tuleiele nu-i dăduseră, să-l aresteze pe Antonescu şi să-l pună în braţele ruşilor care rămaseră cu gura căscată! Iar după ce se ciupiră şi se dumiriră că nu visează, începură deportările pe linie directă şi continuă, România – Gulagul rusesc.

Iar dacă în urmă cu doi ani plecam, alături de nemţi, în cruciada sfântă contra comunismului, de acum „30 zero” ne dădea startul de a construi comunismul cu râvnă şi pasiune, numai bine timp de o jumătate de secol, până la următorul „30 zero” din decembrie ’89. Dar şi acesta se lăsă cu morţi, bătăi minereşti şi jafuri în economie de mai mare dragul! Uimiţi şi năuciţi, românii  se gândeau la strachina de fasole a lui Ceauşescu şi aidoma vulpii, se gândiră că „taaare mult ar dori un 30 zero”!

 

Uite că visul lor se împlini acum doi ani, când Băsescu anunţă poporul nemulţumit că în sfârşit, în turul doi al alegerilor prezidenţiale are de ales numai între doi foşti comunişti. Cum Năstase, care conducea cu ceva peste 51%  tăcuse mâlc, poporul îl sancţionă şi o nouă „iepocă minunată” începu: iepoca hă, hă, Băsescu!

Programul era clar:

-         hoţii traşi în ţeapă în Piaţa Vicoriei;

-         oamenii de afaceri se numeau de aici înainte, „noua oligarhie” sau „grup de interese”;

-         societatea civilă trebuia tot de-acum încolo să cânte ode noii iepoci, din Pantelimon până-n Los Angeles.

Dar la nici doi ani de la lansarea programului lui „30 zero”, Băsescu rămase fără hă, hă.

In jurul lui roiau „oligarhii” mai rău ca niciodată în ţară, Stolo care-i dăduse lui locul la coada lui „30 zero”  împărţea ruşilor de la Rafo energie gratis, frumoasa blonda care-i făcea cafele dulci, avea afaceri în draci, iar singura lui consilieră cinstită fu nevoită să-l părăsească: prea rămăseseră numai ei doi!

In ţară era dezastru: Patriciu cumpăra staţii de benzină prin Franţa, lui Voiculescu nu-i găsise până acum echipa de şoc trimisă nimic la dosar, Vântu şi Becali zburdau cu cele mai scumpe Mercedesuri din Europa prin ţară iar ţepele lui din Piaţa Victoriei le furaseră cei din mahalaua Ferentari pentru că n-aveau doi stâlpi de electricitate cu care să fure energie direct din transformator.

Programul  băsescian „30 zero” fusese ratat!

 

Dezastrul cel mare al întoarcerii cu „30 zero”, adică întoarcerea din nou la „iepocile” cu conducători mult iubiţi şi stimaţi de către popor, fu dat însă de noua Moscovă, Bruxellul.

Aceasta, întoarse de acolo Planul Naţional de Dezvoltare a României din următoarele motive:

-         PND era făcut cam după modelul planurilor cincinale ale lui Ceauşescu: pleca pe nivele de ţară şi regiune şi apoi trecea la judeţe şi comune;

-         Nici o autoritate  locală sau judeţeană nu-şi identificase nevoile proprii făcând în fapt un copy/paste la PND din care fiecare exclusese ce nu i se potrivea;

-         Însuşi PND al României era de fapt  un copy/paste al unei ţari europene, însemnând că vom aplica programul de dezvoltare  al unei economii occidentale super tehnologizate cu pensionarii care-au mai rămas prin ţară;

-         PND al României ignoră societatea civilă considerând-o un moft al democraţiei;

-         PND al României a exclus patronatul, adică tocmai oligarhii pe care urma ca Băsescu să-i tragă în ţeapă.

 

Toate ar fi bune, spune marele Basescu dar chestia asta, ca să bagi in Programul Naţional de Dezvoltare patronatul adică pe Ţiriac, Patriciu, Vântu, Becali sau Voiculescu şi toţi hoţii ceilalţi, e prea de tot!

Ce ţară mai e şi asta, unde un mare conducător ca mine, Băsescu, nu mai poate decide producţia de biciclete pe cap de locuitor?

Aşa nu se mai poate! Demisia!

Uite ce-i făcu zmintitul de Tăriceanu, ba mai băgă România în UE şi cu un an mai devreme!

 

Acum în România, de acul lui „30 zero”  trag doua echipe: nostalgicii lui Băsescu şi ciocoii cei noi, cu mistreţi, tip Ţiriac sau cu Mercedes a la Becali, de o juma’ de milion de dolari.

 

Acul sare astăzi zilnic în România, când la „15 – zero” când la „45 – zero”

Mai avem un sfert de zero!

Ca să fie bine cic-ar trebui, sa mai trecem odată pe la zero-zero!   

 

Exasperată, societatea civilă se mişcă

Lecţie pentru accesarea fondurilor europene ţinută în comuna Arcani - Gorj

de către Fundaţia Tismana şi Biroul de Integrare Europeană Tismana

Fundaţia Tismana facilitează acest program LEADER în zona Gorj-vest

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista  Euro - Renaşterea Observator

 

 

 

 

Restartare site

 

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro