IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, se simte bine când urcă la hramurile Schiturilor Cioclovina:

„- Indiferent la care hram urcă credincioşii, acolo voi urca şi eu cu drag!”

ZILE GRELE PENTRU SFÂNTA MĂNĂSTIRE TISMANA

ŞI PENTRU IPS TEOFAN, MITROPOLITUL OLTENIEI

1. Am rămas cu durere în suflet

Ridicarea la ceruri a PF Părinte Teoctist înseamnă o mare pierdere, mai ales pentru Sfânta Mănăstire Tismana. Fusese Mitropolitul Olteniei între anii 1977-1986, cât timp fusese patriarh Iustin Moisescu (1977 - 1986), iar când se rugase pentru Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, e sigur că primise misiune de la Dumnezeu să continue refacerea Tismanei, la fel ca înaintaşii săi.

Avea să o spună chiar PF Teoctist, în 24 septembrie 2006, aici la Tismana, în grandioasa comemorare a Sfântului Nicodim:

„Prima lucrare de restaurare a vrednicului Mitropolit Firmilian, plin de har şi de adevăr, a fost la această mănăstire, în special la biserică şi la pictura ei, reuşind să-i redea frumuseţea cea dintâi, decupând picturile realizate în timp şi punând în valoare măreţia primei picturi.„

În 1986, când a fost nevoit să rărească drumurile Olteniei pentru cele ale Patriarhiei, drumurile Tismanei, de care s-a simţit întotdeauna legat, au rămas tot prioritare pe vechea agendă de mitropolit a Sfinţiei Sale.

Pentru că n-a fost nici unul din cei trei patriarhi dinaintea venirii lui ca mitropolit al Olteniei, Miron Cristea (între 1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948) si Iustinian Marina (1948-1977), care să nu fi primit misiune de la Dumnezeu pentru a săvârşi cele nedesăvârşite de predecesori la Tismana, şi tot la fel, nici unul nu a împlinit decât în parte porunca. Şi vai, cumplite vremuri s-au abătut asupra ţării când Tismana a fost uitată! Minunate vremurile, când ea a prosperat!

Aidoma lui Mircea cel Bătrân care bătuse pe turci la Rovine, după ce i se închinase lui Nicodim de la Tismana, şi pierduse bătălia la Nicopole pentru că nu i se închinase şi se înfrăţise fără voie în luptă cu Sigismund al Ungariei, nici patriarhii României n-au putut săvârşi pe deplin vrerea lui Dumnezeu la Mânăstirea Tismana, lăsând neîmplinirile urmaşilor. PF Teoctist ştia ce sarcină grea avea la Tismana care cerea păstrarea sfinţeniei locurilor de aici lăsate de Sfântul Nicodim, trimisul lui Dumnezeu pentru sfinţirea lor veşnică!

Ele nu trebuiau nici uitate, nici pângărite vreodată chiar în cel mai mic fel!

Când voievozii de după Mircea cel Bătrân au ignorat Tismana, războaiele şi jafurile din ţară au ţinut-o lanţ, iar cei care au jefuit ei însăşi Tismana, şi-au terminat viaţa cu gâtul în ştreang.

Nici măcar marile imperii n-au scăpat de blestemele ctitorilor dintâi, Basarabii, atunci când au pus foc şi au jefuit Mănăstirea Tismana! Când războiul dintre turci şi austrieci făcu din Sfânta Mănăstire Tismana, garnizoană pentru bătălii armate, Dumnezeu pedepsi aceste imperii cu destrămarea. După cum se ştie, în lunga dispută dintre turci şi austrieci, pentru prima dată odihna Sfântului Nicodim fu pângărită, războiul ducând la ascunderea moaştelor în dealurile din afara mânăstirii!

Nici până în zilele de astăzi moaştele n-au mai fost găsite! Dar tot la fel, de atunci, de imperiul otoman şi de cel austriac, se alese praful prin blestemul lui Nicodim de la Tismana, ele nerevenindu-şi vreodată la faima avută!

Pentru că degetul lui din Sfânta Mânăstire şi moaştele lui ce stau ascunse nu departe în munte, veghează! Cine trece prin apropierea lor, prin văile Tismanei, pentru că sunt ascunse în mai multe părţi, omul se luminează, o puternică forţă îi lecuieşte bolile şi-l face să exclame tuturor: „Am fost la Tismana!”.

Iar cine a fost la Tismana o dată, mai vine aici să se închine!

Nimeni altul nu ştia mai bine decât PF Teoctist, despre sălăşuirea duhurilor sfinte din jurul Mânăstirii Tismanei! Pentru că atunci când predecesorii săi acceptaseră cazărmi în mănăstire şi profanaseră peşterile Sfântului Nicodim pentru ascunderea de aur şi argint, o urgie comunistă de o jumătate de secol se abătu asupra României. Mânăstirea fu chiar pe punctul de a fi desfiinţată definitiv de comunişti! O salvară egumenii prin credinţa şi sacrificiul lor, cu toate că fu transformată în chinovie de maici.

De altfel, toţi Patriarhii României s-au simţit obligaţi să facă voia lui Dumnezeu la Tismana, pentru ca înălţimea funcţiilor lor să fie deasupra înălţimii unui egumen plin de har dumnezeiesc cum erau egumenii de la Tismana, din rândul cărora s-au ridicat marii mitropoliţi ai ţării noastre de la Dionisie Lupu încoace şi chiar mai înainte!

Iată ce spunea la 23 septembrie 2006, PF Teoctist la Tismana:

„Astăzi, când toţi cei prezenţi admirăm această preafrumoasă mănăstire, nu putem să nu rememorăm vrednicia Mitropolitului Firmilian al Olteniei, înaintaşul Nostru şi al Înalt Prea Sfinţitului Teofan, care a înţeles ca nimeni altul valoarea de tezaur a acestei mănăstiri, centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana. ….

Când i-am urmat Mitropolitului Firmilian al Olteniei în jilţul mitropolitan, adesea am admirat lucrarea sa de aici, amintindu-mi cuvintele sale pline de înţelepciune, adresate Maicii Stareţe şi celorlalte maici. Glasul domol care, uneori, voia să arate şi o mustrare pe care noi, ceilalţi, o răstălmăceam în felurite chipuri, dovedea faptul că vorbea din suflet, că trăia sfinţenia acestui loc şi adevăratul duh de viaţă monahală statornicit aici de Cuviosul Nicodim, un mare sfânt care ne-a făcut cunoscuţi pe noi, românii, până la marginile pământului, cu sfinţenia vieţii sale, cu dăruirea sa faţă de Dumnezeu şi cu statornicia sa în dreapta credinţă….

… Iată, iubiţii mei, astăzi beneficiem de roadele lucrării acestor mari sfinţi ai noştri, cum este şi cel pe care îl sărbătorim în acest an şi, în mod special, în aceste zile, Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana. Numai rugăciunile lui l-au luminat pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Firmilian, mare iubitor de cultură şi artă, să înceapă acea lucrare de amplă restaurare, rămasă mărturie peste veacuri, cu marele pictor George Rusu, nepotul Patriarhului Miron Cristea”

O zi mai târziu, PF Teoctist mai spunea:

„…îl felicit din toată inima pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit şi Arhiepiscop Teofan pentru iniţiativa aceasta de a face din ziua de trecere la cele veşnice a Sfântului Cuvios Nicodim, iată, o întâlnire atât de frumoasă şi a ne urca cu toţii în zările albastre ale Sfântului şi Dumnezeiescului Duh.

Vă mulţumim, Înalt Prea Sfinţia Voastră, şi felicităm mănăstirea, colaboratorii Înalt Prea Sfinţiei Voastre, părinţii protopopi care ne-au însoţit astăzi la Sfântul Potir. Este forţa cea mai mare, iubiţii mei, să nu ne lipsim de Trupul şi Sângele Domnului, de Sfânta Împărtăşanie. Este mărturia iertării păcatelor şi a moştenirii vieţii celei veşnice, care este mai presus de cugetul nostru. De aceea este bine ca să avem pilda Sfântului Nicodim şi a altor mari părinţi din această mănăstire, care şi-au dat sufletul pentru credinţă, aşa cum este şi neuitatul stareţ al mănăstirii, părintele Arhim. Gherasim Iscu. A murit în închisorile comuniste apărând credinţa şi dând mărturie de anii grei, de cele cinci decenii pe care le-am străbătut pentru a ne salva credinţa, în frunte cu Patriarhul Justinian. Şi, iată, mărturii, cum găsim şi din domeniul acesta, călugării şi preoţii peste tot au fost apărătorii credinţei, apărători neînfricaţi şi chiar dacă au alunecat unii din ei, dar ei au făcut-o pentru a sluji mănăstirea, pentru a sluji Biserica, pentru a-şi face datoria. Nu se poate compara cu nici o altă serie de semeni ai noştri care şi-ar face din dosarele fostei Securităţi glorii din trecut sau din prezent. Şi preoţimea a fost la datoria ei, a fost la închisoare, a trecut de la moarte la viaţa cea veşnică, asemenea acestui chip, cunoscut în vremea aceea, ca al părintelui Gherasim şi mulţi alţii din istoria noastră.”

Atunci, la 24 septembrie 2006, în marea adunare de creştini veniţi aici cu zecile de mii, eu sunt convins că la Tismana, PF Teoctist a simţit nevoia, bătrân fiind, să împlinească trei lucruri înainte de a pleca la Domnul:

- să-şi ceară iertare de la martirii Tismanei, alături de alţi martiri anticomunisti, care au murit în închisorile comuniste!

- să-şi ia rămas bun de la zecile de mii de credincioşi de la Tismana, simţind că de o altă manifestare de o asemenea anvergură cum a fost aceea, nu va mai avea parte.

- să evite a da o sugestie pentru viitorul succesor la Patriarhie deşi ar fi putut-o face foarte bine intr-o asemenea mare adunare de nivel european!

De ce n-a sugerat succesorul? Pentru că PF Teoctist ne-a dat o mare lecţie la Tismana, aşa cum ne-a dat-o şi în cuvântările privind Catedrala Neamului.

PF Teoctist nu spunea direct ce vrea pentru ca numai cei cu har dumnezeiesc să-l înţeleagă!

Sunt lucruri care nu se spun, pentru că ele se fac numai de către Dumnezeu!

E o regulă pe care a învăţat-o PF Teoctist prin Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana: „ci numai ei singuri să-şi aleagă egumen, prin voia lui Dumnezeu”!

30 iulie. Urcarea la Shitul din Vârful Cioclovina

e un moment deja intrat în practicile IPS Teofan

2- IPS Teofan, iubitorul de Tismana, a rămas singur.

Ridicarea la ceruri a PF Părinte Teoctist, a făcut ca Înalt Prea Sfinţitul Teofan care, aşa cum spune însuşi Patriarhul, „a înţeles ca nimeni altul valoarea de tezaur a acestei mănăstiri, centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana”., să continue singur lucrarea de la Tismana.

Spuneam că numai cei cu har dumnezeiesc puteau să-l înţeleagă pe Prea Fericitul Patriarh iar IPS Teofan se bucură a fi unul dintre aceşti aleşi de Dumnezeu, păzit tot timpul chiar şi de duhul de viaţă monahală lăsat la Tismana de Sfântul Nicodim.

Când Maica Bartolomeea a suit singură în vârful Cioclovina, rămânând acolo printre fiarele sălbatice şi iarna, mirenii au socotit-o nebună! Singurul care a ştiut că prin ea vorbea duhul lui Nicodim, a fost IPS Teofan. A dat bani şi a refăcut schitul vechi de acolo lăsat de secole în părăsire, fie şi numai pentru faptul că, la început, un singur om, pătruns de spiritul monahal nicodimian, isihast, de retragere în singurătate şi rugăciune, avea nevoie de acel locaş.

IPS Teofan a luat toiagul mare cu sine şi sfintele odăjdii la spinare şi a urcat la pas cu mirenii in vârful muntelui ca să sfinţească schitul.

Eram acolo! Iată ce mi-am notat:

„ Filmam şi fotografiam, nefiind prea atent la ce se întâmplă, până în clipa când am auzit crucea sfântă bătând în uşă şi un glas puternic care ne-a cutremurat:

„- Deschide uşa!”

„- Deschide uşa!”, auzeam repetat pe toate văile de la picioarele noastre şi am căzut cu toţii instantaneu, paralizaţi, în genunchi, simţind o putere divină în jurul nostru!

Muţiseră până şi păsările cerului ori nu le mai auzeam noi de emoţie! Când uşa s-a deschis, faţa IPS Teofan era răvăşită de o concentrare nemaivăzută sub privirile îngrozite ale protopopului care remarcase ce înseamnă a avea cu adevărat puteri dumnezeieşti cerute în asemenea momente de sfinţire!

Cred că Înalt Prea Sfinţitul a adunat aici în vârful muntelui, tot atâtea duhuri sfinte câte erau deja răspândite peste întregul munte!

Moaştele Sfântului Nicodim trebuie să fie pe aici pe undeva, prin vre-o grotă ascunsă.

Cred că a chemat de peste tot duhurile lor şi ni le-a adunat pe toate aici, în schitul acesta!”

Nu cred că cineva mi-a mai făcut mie voia, un mirean printre mulţii muritori de rând, cât mi-a făcut-o acest om cu darul lui Dumnezeu!

Am vrut să urc la bătrâneţe, la schit în fiecare an, cum urcam în copilărie? Urc acum de două ori pe an! Pentru că sunt două hramuri ce se prăznuiesc şi două schituri sfinţite unde se pot retrage în linişte, pentru rugăciune, evlavioasele măicuţe şi mirenii credincioşi. Am vrut ca să renască duhul sfânt al lui Nicodim în toată Valea Tismanei? Iată că a renăscut iar cei care confiscaseră averile sfintei mânăstiri sunt loviţi acum de blestem! Dacă s-au putut aduna, într-o singură zi de toamnă la Tismana, zeci de mii de credincioşi, dacă au putut toţi să sărute sfintele moaşte şi icoana făcătoare de minuni pe Valea Sfântă a Tismanei, înseamnă că Prea Fericitul Teoctist şi ucenicul lui de nădejde IPS Teofan au readus în Sfânta Vale a Tismanei lumina şi harul sfânt de altădată!

Hrisoavele Basarabilor, ce includ daniile lor Sfintei Mânăstiri dar şi blestemele acestora pentru aceia care nu le vor respecta porunca, sunt pe cale a fi din nou împlinite! Sub stăruinţa IPS Teofan, Valea Tismanei avea să devină iarăşi loc sfânt de rugăciune, aşa cum şi-l dorise atât de mult Sfântul Nicodim de la Tismana.

Cred că mi se vor mai împlini multe visuri pe Valea Tismanei. Se vor sfinţi alte schituri la loc liniştit şi se vor reface biserici! Se vor asigura creştinilor, din ce în ce mai mulţi şi mai tineri, locuri de cazare liniştite pentru pelerinajul lor, înalţilor clerici loc de întruniri pe teme teologice iar măicuţelor, le va fi lăsată mănăstirea aşa cum şi-au dorit-o: o oază de curăţenie, de sfinţenie şi de linişte.

Duhul Sfântului Nicodim se coboară din nou pe toată Valea Tismanei!

Nu scriu aceste articole pentru a-i aduce laude IPS Teofan şi a mă înfrupta şi eu din ele ca un lacom!

Din contra, va trebui să mă aştept să mă certe toată lumea, inclusiv Inalt Prea Sfinţia Sa, pentru cum gândesc eu Valea Sfântă a Tismanei ca un Bethleem românesc!

Le spun tuturor simplu, scriu după cum îmi dictează Dumnezeu! N-am scris niciodată la comandă, m-aş fi făcut atunci ziarist! M-apuc de scris şi la ora 12 noaptea, dacă la sfânta mănăstire se cântă Mezonoptica, eu de ce-aş dormi?

Scriu liber şi din inimă, pentru că lucrând în politica noastră cuprinsă de diavoli, simt că se vor asmuţi fariseii ca vulturii asupra Tismanei şi iubitorilor ei.

Nici nu ştiţi ce le poate pielea diavolilor dâmboviţeni cei mari!

I-am văzut ieri pe unii din ei spurcând Patriarhia cu crucile lor false, din creştet până în pământ!

Farisei neobrăzaţi, care ţineau creştinii la respect cu veşnicele lor garduri albastre, care fac parte din garderoba proprie pe oriunde se duc!

Dar nu voi scrie despre aceste josnicii pe situl mânăstirii!

Urmăriţi-mă pe rubrica mea obişnuită de opinii politice.

40 de zile de-acum încolo, Înalt Prea Sfinţitul Nostru Teofan va fi ţinta atacurilor de tot felul, mai rău ca Iisus pe drumul Golgotei!

Luaţi aminte jurnalişti nesăbuiţi şi televiziuni plătite cu arginţi furaţi!

Nici Prea Fericitul Teoctist n-a îndrăznit să-l urce pe scaunul Patriarhiei pe IPS Teofan, cu atât mai puţin voi, aceasta va fi lucrarea lui Dumnezeu însuşi!

Nu va amăgiţi, nu-l veţi putea, nici jos da, nici sus urca, luaţi aminte!

Şi veţi fi atinşi de mari blesteme, voi şi fariseii voştri, dacă nu ne lăsaţi pe noi creştinii în voia noastră!

Doar Dumnezeu îl va urca în Scaunul Patriarhal şi harul sfânt pe care i l-a dat Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana!

Prin rugăciunile credincioşilor se va sui acolo IPS Teofan, nu prin trucurile voastre de farisei!

Profesor, Nicolae N. Tomoniu, Tismana, la 4 august 2007

Articole scrise pentru publicaţiile judeţene şi publicaţiile A.R.P.

Comentariu primit prin e-mail:

(fără diacritice, din cauza serverelor e-mail diferite )

M-a miscat mult acest text si va felicit.

Sunt convinsa ca nu va suparati pentru corectura.

IPS Teofan este cu drag in inima mea, pentru ca o maicuta foarte inteligenta de la Manastirea "………" se numeste T……… si mi-a vorbit mult despre Inalt Prea-Sfintia Sa.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Patriarhul Teoctist.

Prof. lb. română, Crina M. - Ploieşti

Nu ne supăram ci mulţumim!

(Cu toate că textul original al cuvântărilor ar trebui lăsat aşa!)

Restartare site

Alte ARTICOLE

Site: www.tomoniu.ro

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro