Până şi natura creează paradoxuri

 

PARADOXUL „MAZĂRE”

 

Cred că singurele lecţii de matematică plăcute şi însuşite de toţi elevii sunt cele legate de paradoxuri. De aceea, a demonstra că 1=2 plecând de la identitatea simplă şi evidentă că a² - a² = a² - a²   sau că numărul punctelor de pe o latură a unui pătrat este egal cu numărul punctelor din interiorul pătratului, nu mai este un secret un decât pentru cei care au ca studii două clase, „ca trenul… personal”.

            Mi-am adus aminte de paradoxuri, pentru că tare mult mai seamănă lecţiile de democraţie pe care ni le serveşte zilnic clasa noastră politică cu plăcutele şi atractivele paradoxuri matematice învăţate la şcoală! Tocmai de aceea, n-ar trebui deloc să ne plângem de politicienii noştri ci să fim tare fericiţi trăind noi în România ca intr-un perpetuu paradox şcolar! Iar de departe, în această materie, modelul etalon al României nu poate fi altul decât paradoxul „Mazăre”. Care, culmea, a fost relatat de presă ca fapt divers în loc să exaltăm de bucurie pentru că, în sfârşit, iată, am găsit „brandul de ţară” care să înlocuiască atât de hulitul „fabulous spirit”.

Aşa că merită să revenim puţin asupra acestui caz.  

El poate fi schiţat extrem de simplu, limpede şi matematic, astfel:

În „Ipoteză”, avem un gros dosar DNA contra unui bandit, escroc, tâlhar, răufăcător, gangster, criminal, ticălos, viclean, coţcar, manglitor, pe scurt – aţi ghicit! - un mare şmecher ajuns primar.

În „Concluzie” trebuie să se arate că procurorii DNA - Direcţiei Naţionale Anticorupţie – nu îndeplinesc condiţiile legale  şi n-au autoritatea profesională pentru a-l băga la zdup pe acest criminal de primar.

„Demonstraţia” se află în sentinţa Curţii de Apel a oraşului unde conduce primarul incriminat şi care va suna astfel: nu numai că primarul este „irevocabil” nevinovat  dar trebuie să primească de îndată şi niscaiva daune morale,  un mezelic de vreo 5 000 lei.

Ei? Hai, spuneţi că nu vă place! Unde-aţi mai văzut, boieri dumneavoastră, o ţară ca asta în care veştile noi nu te lasă să te plictiseşti niciodată? Trăind în România, trebuie să fim veşnic mândri că noi suntem în lume un unicat:

-          suntem o ţară de corupţi dar toţi corupţii sunt liberi;

-          suntem o ţară de foşti turnători la securitate dar fără nici un dosar incriminator la Consiliul Naţional de Studiere al Arhivelor Securităţii;

-          suntem o ţară cu primari exclusiv hoţi şi corupţi, înlocuiţi la alegeri tocmai de aceia care au arătat mai vârtos acest lucru şi care devin la rândul lor, ei înşişi hoţi şi corupţi;

-          suntem o ţară în care astăzi presa arată că s-a furat totul din România dar chiar a doua zi, aceiaşi presă, ne dezvăluie pe prima pagină o nouă hoţie;

-          suntem ţara unde totul se distruge dar investitorii străini curg gârlă spre România, regina fraudelor fiscale, pentru a ne  fura şi ei în draci.

 

Şi câte ar mai fi! Poţi să te plictiseşti în România?

După alegerile locale te-ai fi aşteptat ca măcar de o parte din regizorii paradoxurilor româneşti să nu mai auzi. Ori, schimbări mari n-au fost. Doar că  primarul X de la PSD a fost ales primar la PNL, primarul Y de la PNL este acum primar PD-L, nici o pagubă, peste două - trei cicluri vor reveni de unde-au plecat. Aiurea cu „doctrinele” politice, o abureală! La fel ca ştirile cu datul afară din partid care-s sunt poveşti de adormit electoratul. Aidoma cu „uninominalul” recent moşit. E adevărat că vei fi acolo „doar cu numele şi renumele” dar tot partidu-ţi deschide uşa colegiului câştigător şi tot el îţi va susţine candidatura cu o grămadă mare de bani frumoşi.

Aşa că, nimic nou în România. Nici de data aceasta nu vom scăpa de marele paradox dâmboviţean conform căruia votăm de două decenii o nouă clasă politică dar fără să schimbăm nici un politician.

Şi nu vom scăpa nici de paradoxul „Mazăre”. Dar am ţinut să vorbesc despre el, aducându-mi aminte de o întâmplare de pe vremea  împuşcatului. Atunci, dacă nu găseai ceva în magazine găseai la cantinele partidului unic. Având nevoie de un Kent „pentru doctor”, m-am dus şi eu la un consătean, „nea Vasile”, administrator la judeţeana PCR.

-          Măi nea Vasile, i-am zis, ia spune-mi ce-ţi face „primul” dacă te prinde că faci trafic cu Kent?

-          Hă, hă, hă! Păi ce să-mi facă dacă eu ştiu că şi el face trafic?

 

Logică simplă nu? Car’va să zică, maimuţăreala cu dosarele DNA să fie numai apanajul lui Băsescu? Imposibil, paradoxul „Mazăre” contrazice ipoteza. Quod erand demonstrandum!

   

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro