Hocus Pocus Preparatus! Gigi şi Vadim cu voturi de europarlamentari!

In imaginea de sus, o manipulare grosolana a ziarelor gorjene în legătură cu PRM şi PNG!

Deşi încă de luni, la ora 7 dimineaţa, BEC ne dădea o situaţie foarte apropiată de rezultatele finale!

 

 

 

S-A ALES PRAFUL SI DE ALEGERILE LIBERE

 

Uite că reuşirăm să facem praf şi alegerile „democratice” din România!

După ce în ’89 făcurăm praf revoluţia, înlocuind-o cu o poveste plină cu terorişti, „aleşii” geniului carpatin  lansară timp de două decenii, poveste după poveste, care mai de care bună de adormit poporul!

Aşa muri sub poporul adormit, întreaga infrastructură de CAP-uri şi GAS-uri, sistemul naţional de apărare contra inundaţiilor şi sistemul de irigaţii, fabrici şi uzine, reţele feroviare forestiere şi reţele CFR, flota maritima si fluvială, bazinele carbonifere, ba chiar şi reţeaua cooperatista  care stă la baza desfacerii produselor agricole şi ale produselor firmelor mici în toată Europa!

Descoperim treptat, că „aveam ce ne trebuie” pe vremea lui Ceaşcă şi nu trebuia distrus nimic. Iar acum, după ce am distrus totul, trebuie să refacem ceea ce am distrus, cu bani europeni rambursabili!

Nimic nou, refacem ceea ce era odată: CAP-urile, digurile de apărare, sistemele de irigaţii, ba chiar şi sistemele cooperatiste sau planurile cincinale. Doar cuvintele sunt englezeşti, „planurile” sunt „Strategii” sau „proiecte” iar "masele de oameni ai muncii" sunt „comunităţi locale”. CAP- ul, Cooperativa Agricolă de Producţie va fi refăcută prin programele „Fermierul”, „Sapardul românesc” şi „Renta viageră”, programe menite să stimuleze comasarea şi înfiinţarea unor ferme cu caracter comercial.

Diferenţele între vechile CAP-uri şi GAS-uri ceauşiste cu „cotă la stat” şi fermele de azi „subvenţionate de la stat” sunt totuşi ca de la cer la pământ.

Nu aceleaşi diferenţe se observă între Ceauşescu şi Băsescu!

Alegerile din noiembrie 2007 ne arată că ne-am întors şi la vechiul tip al „omului nou”, „omul providenţial”, capabil să „facă totu’” pentru ţara lui!

Aşa ne aleserăm de bine „capii”, că ne întoarserăm de unde am plecat: un conducător care ne terorizează şi ne calcă pe nervi prin toate mijloacele de comunicare! Mai lipseşte doar vechea „Europa Liberă” si suntem în ’89!

Avem un conducător pe care-l începem să nu-l ascultăm, să-i ignorăm capriciile dar pe care-l trebuie să-l răbdăm ca pe Ceauşescu! Pentru că are în spate un partid „tare şi mare”, care musai să câştige viitoarele alegeri. Prin ameninţarea partidelor cu „anticipate”, „referendum”, „vot uninominal” sau alte arme de îngrozire a clasei politice asistăm la o paranoia prezidenţială de mai bine de trei ani.

Cu ce diferă recentele alegeri de alegerile lui Ceausescu? Cu nimic!

Referendumul este un instrument folosit încă de pe vremea dictaturii lui Ceauşescu, când ne propusesem să dăm exemplu lumii reducând cheltuielile militare. Îl dorea-n cot pe Ceauşescu de cheltuielile militare, mâine dădea ordin şi se reduceau! Dar Referendumul, dădea bine la popor! Era ciorba preferată atunci, pe linia Coreea de Sud, China, Congo şi până în Cuba. Era o formă de democraţie directă asortată cu scărpinat de tălpi la popor. „Poporul suveran va decide!” era o formulă care asigura din start peste trei sferturi de alegători entuziaşti, care aveau fericirea să confirme „înţelepciunea faptelor marelui conducător”!

Ce deosebire este atunci între acei dictatori şi Băsescu? Niciuna! La fiecare trei fraze, Băsescu invocă „românii” şi „poporul”!

La fiecare „Congres spontan”, programat pe unde-apucă, preşedintele „tuturor românilor”, a „ţigăncii împuţite” şi „romului ucigaş de italience bogate”,  face apologia mândrului şi iubitului său partid PD, cu care s-a prostituat la beţie dând naştere unui PLD handicapat mintal. Un PLD, incapabil să spună mai mult de două fraze în orice împrejurare: „guvernul trebuie să plece” şi „singurii reprezentanţi autentici ai liberalismului suntem noi”.

Sau tradus in „limbaj Ceaşcă”: „Cadrele noastre din activul PCR, in colaborare cu activul UTC - tineretul comunist - şi organizaţiile de femei, oameni cinstiţi şi incoruptibili, oameni din popor, participă cu râvnă muncitorească la stârpirea rămăşiţelor clasei exploatatoare, clasă de hoţi, de tâlhari, de pungaşi, de mafioţi, de corupţi şi de bandiţi! Noi suntem poporul!

Dacă ne uităm la democraţiile lumii, la lumea civilizată, preşedinţii caută să atingă ţelurile ţării, ba chiar şi ţelurile proprii prin joc diplomatic, prin conlucrare bine gândită cu parlamentul, guvernul şi toate partidele politice.

Preşedintele Băsescu vrea să conducă ţara prin referendum şi slogane ceauşiste!

In cor, răzbate ca un ecou, prin toate „canaliile” media, sloganul „Întoarcerii la popor!”

Seară de seară, cuvântul genialului Băse, care este însuşi poporul, intră în dezbatere publică la televiziuni iar partidul lui, vajnică elită, e primul invitat!

Un serial început acum trei ani. Pe de-o parte marinarul cel cinstit cu vâslaşii lui de aur iar pe de alta, hoţii, tâlharii, prădătorii, manglitorii, furătorii, pungaşii, mafioţii, corupţii, desfrânaţii, depravaţii, neruşinaţii, imoralii, parşivii, bandiţii, gangsterii, criminalii, ticăloşii şi … staţi puţin, nu vă speriaţi de aceste prea multe cuvinte…

Ehei, astea-s cuvinte adunate numai într-o seară de la marele justiţiar, numit „Naşul”, mafiot băsescian de la o televiziune împuţită de gangsteri corupţi şi parşivi puşi in slujba răului!

Iar ca el, căcălău de jurnalişti pupincurişti, cam pe la toate televiziunile!

Au tocat la guvern şi la clasa politică până au făcut praf  încrederea cetăţeanului că votul ar mai depinde de el!

S-a turnat prin media „numai rahat”, zice ţăranul! La ce să te mai duci să votezi? S-a ales praful de alegerile astea!

Aduni cum ziceam, numai într-o seară, câteva pagini de „mizerii”!

Pentru anii ce trecură „de când mafioţii fură”, am întocmit un imens „Dicţionar de maidan, asortat cu limbă sărată marinărească şi şuierat de pirat”.

Majoritatea cuvintelor colectate de la Băsescu, invocă poporul, („românii” mai nou),  punând în evidenţă propria cinste de a se fi dus la tribunal ca să-l caute în buzunar, dovadă sigură că n-a furat el vapoarele ţării.

Se ştie bine că după ce ieşi din tribunal, nou şi cinstit, nu-ţi mai rămâne decât să identifici corupţii şi criminalii, „oligarhii” taberei adverse, şi ai succesul garantat!

Cine-s „oligarhii”?

Spuneam intr-un articol, că „oligarhii” nu mai înseamnă gaşca bogătaşilor naţiunii ci este un neologism, un cuvânt magic care de îndată ce e azvârlit în „popor” e mai tare ca suliţa Sf. Gheorghe răpunând balaurul. Iar cu ajutorul acestui cuvânt  magic, se va naşte la orizont o nouă pleiadă de politicieni absolut nepătaţi ca nişte „stele sfinte”, la a căror aureolă va lucra cu entuziasm „poporul”!

 

De trei ani de zile toată media românească, în frunte cu şeful statului, luptă contra guvernului, parlamentului, clasei politice în general.

Rezultatul acestor demersuri a fost discreditarea totală a rolului alegerilor libere într-un stat democratic.

Propaganda electorală recentă a fost umplută din plin cu mizerie umană.

Candidaţii, ziarele, radiourile şi televiziunile n-au transmis nici un mesaj mai interesant. Au făcut ceea ce au tot făcut din 89 încoace, atacul la adversarul politic. Ori lumea s-a scârbit de gâlceava zilnică din media!

Iar „poporul” lui Băsescu, s-a săturat să mai meargă la vot ca vaca la iesle.

La referendumul lui, au ieşit la vot doar un sfert din români.

Iar la alegerile europarlamentare au ieşit la vot o treime din alegători.

Becali şi Vadim, cu gura lor mare n-au mai făcut nici o brânză, lumea i-a trimis înapoi pe stadioanele de unde au venit.

PD-ul, cu 29% în loc de 49%, în loc să ia la întrebări pe lingăii băsescului pentru sondajele supradimensionate, au început să jubileze ca sunt primul partid din România.

Este un mesaj grav de inconştienţă, pentru că lumea îşi dă seama că nu primeşte de la PD nici un mesaj de direcţie, nici un mesaj de program politic!

PD-ul are un singur mesaj: atacul la guvernul pe care mai bine l-a părăsit decât să renunţe la istericalele Monicăi Macovei, care nu mai asculta demult, de nimeni.

PD merge deci haotic înainte-înapoi, fără nici un mesaj…

La fel ca „şefu’” lor Băsescu…

 

Primul pas spre decădere totală este inconştienţa!

Când un popor o duce rău şi observă paranoia conducătorului e de jale! Poporului îi miroase a praf de puşcă!

Să sperăm ca va băga glonţ pe ţeavă, la urnele alegerilor următoare votând masiv.

Abia atunci timpul dictaturilor va apune!

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro