BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
Marele meci al minciunilor sfruntate începe!
ALEGERILE LOCALE 2008,
S-AU TERMINAT!
Odată cu înscrierea
candidaţilor pe listele electorale şi rezolvarea contestaţiilor,
alegerile locale de la 1 iunie, s-au terminat!
Urmează marele circ, marea bălăcăreală
naţională, numită campanie electorală, care nu mai
schimbă decât cu maxim 2-3% opţiunile alegătorilor. Pentru
că lupta cea mare s-a dat deja la alegerea candidaţilor pentru
listele electorale. Mizeria desfăşurării ei, în perspectiva noii
legi unde diversiunea „votului uninominal” este asul din mână al
politicienilor, care se vor veşnic la putere, o vom dezbate în paragrafele
următoare.
Asigurarea supravieţuirii
baronilor, oligarhilor, a candidaţilor penali
Lovitura de măciucă se va
abate în primul rând asupra alegerilor locale. Nu întâmplător legea a fost
concepută astfel, încât menţinându-se votul pe listă la
alegerile locale, gaşca baronilor şi a celor cercetaţi penal,
să se asigure de deplinul succes chiar dacă vor fi votaţi, la
toamnă, uninominal. Şefii filialelor judeţene încep primii prin
a-şi devora partidele printr-o triere foarte atentă. Principiul
trierii, nu este fidelitatea faţă de doctrinele politice ale
organizaţiilor locale, munca în teritoriu, ci fidelitatea acestora
faţă de propriile persoane. Preşedinţii filialelor
judeţene şi apropiaţii lor puşi din timp alături,
îşi fac calculul câte voturi al putea primi ei înşişi de la o
organizaţie locală. Observate atent, timp de patru ani,
organizaţiile locale mai independente şi consecvente doctrinei
politice vor fi îndepărtate primele. Se vor păstra organizaţiile
servile conduse de preşedinţi umili, marionete, unele bine alese încă
de la alegerile locale precedente.
Lista organizaţiilor locale
este bifată la judeţ, scurt, cu „da” sau „nu”. Acolo unde se pune
„nu”, organizaţia va fi destrămată iar preşedintele ei
înlocuit cu un lider local oportunist, venit de la alte partide. Acum e
momentul ca unii lideri locali să migreze spre partidele mai mari, mai cu
vână şi posibil de a accede la guvernare. Jocurile fiind făcute,
voturile asigurate, alegerile pot începe.
Lupta locului „în faţă” la
alegerile locale
Strategia ciocoiului politic,
indiferent de treapta ierarhică, judeţeană sau centrală, se
bazează pe luptele interne din organizaţii, unde lupta „locului unu”
pe listă este foarte acerbă. Sunt vizaţi în primul rând
preşedinţii de organizaţii locale, indiferent de fidelitatea
faţă de doctrina politică sau de munca depusă. Dacă
noul pretendent pentru „locul unu” se simte inferior, îşi creează
„bisericuţe” interne capabile a-l propulsa pe acel loc prin discreditarea
preşedintelui actual, prin discreditarea vechii conduceri. În strategie,
întră obligatoriu şi o discuţie privată cu „şeful” de
la judeţ, discuţie plină de promisiuni pentru „şef” şi
atacuri penibile la adresa primilor pe listă. De regulă, preşedinţii
ori acceptă compromisul
lăsării jigodiei pe locuri eligibile, ori migrează la alt
partid. Doctrina politică nu contează, mai ales că ea este
absolut necunoscută pentru majoritatea absolută a
preşedinţilor din organizaţiile locale. Pentru a-şi asigura
succesul, noul pretendent ajuns sus prin
jigodism politic, se trece de regulă pe liste, şi
candidat-primar, şi primul pe listă la candidaţii consilieri.
Iluzia „candidatului independent”
Sistemul electoral actual, bine
gândit de cei deja cocoţaţi parlamentari, a prevăzut şi
curăţirea din partide a oamenilor de caracter, a „dârzilor”, prin iluzia candidaturii independente.
Excepţiile vin să confirme regula, candidaţii independenţi
au o şansă infimă, cu siguranţă neglijabilă, de a
reuşi. Cum e posibil? În primul rând, independenţii sunt
tracasaţi cu tot felul de „liste de semnături”, cu „docomente”
nenumărate şi formalităţi obligatorii, încât cei mai
mulţi renunţă la tentativă, încă din primele lupte cu
balaurul sistemului electoral actual. Cei mai dârzi continuă dar
pleacă din start cu un handicap imens.
Un partid „cu vână”, are din
start pe listă la alegerile locale 15-30 de voturi: cele ale
candidaţilor. Înmulţiţi cu minim trei membri ai familiilor lor
şi se fac deja 45-90 de voturi. Mai adăugaţi voturile a
patru-cinci familii de căciulă, rude apropiate. Mai
adăugaţi şi familiile celor puşi în secţiile de votare
de către partid.
Dar asta n-ar fi totul! Partidele
vin cu tone întregi de afişe, ştraifuri, pliante, banere,
fluturaşi, fulare, şepci, pelerine, pixuri, calendare.
Adăugaţi mita de partid. Adăugaţi mijloacele de transport
alegători şi umblat în campanie. Mai puneţi la socoteală
şi jurnalele şi televiziunile ciocoieşti care se umplu acum de
bani. La această pleiadă copleşitoare de zăpăcit
electoratul, cum ar putea face faţă un candidat independent?
Prin toate acestea, în ochii unui
electorat năuc timp de o jumătate de secol de practici comuniste, un
partid înseamnă „şefi” şi putere! Ce-i poate aduce benefic unui
sătean un candidat independent atâta timp cât un candidat de partid îi
asigură accesul garantat al un „şef” de la judeţ? Singur,
„independentul” nu-şi poate promova proiectele, aşa gândeşte
alegătorul de rând.
Am intrat în rândul marilor
democraţii
Prin consolidarea clasei politice
actuale, ai cărei reprezentanţi sunt parcă veşnic în
parlament stresându-ne cu mutrele lor neghioabe, burţile extraumflate,
maşinile şi vilele lor de lux, am intrat în rândul democraţiilor
capitaliste. În anul 1994, în Belgia, un prieten Frčre André, decedat săracul,
mă întreba: „Veţi fi voi în stare să faceţi faţă
mizeriei politice de la noi, mizerie politică pe care voi vreţi s-o
adoptaţi de dragul UE?”
Uite că n-am fost în stare!
Deja, numai în judeţul Gorj, principalii candidaţi la
preşedinţia Consiliului Judeţean au, sau au avut pe rol, dosare
penale. Ce-o fi în ţară, Dumnezeu cu mila!
De silă, multe
personalităţi din cultură, învăţământ,
sănătate, alte sectoare ale vieţii sociale, se dau de o parte
aşteptând ca această cloacă politică să sucombe
singură ca vaca lacomă în lanul de trifoi.
Perspectiva aceasta se vede acum,
din păcate, ca una foarte îndepărtată.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Epoca
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro