Vremurile când scriitorii descriau, in culori pastelate, mioritica noastră ţară, au trecut…

 

GANDURI DE NESCRIITOR

 

Când am primit un e-mail politicos, care se adresa scriitorilor de azi să participe la "Mărturisirea de credinţă literară",  m-a pufnit râsul. Tot nu mă simţeam eu bine în dimineaţa aceea! Iar râsul instantaneu fusese atât de profund încât, adormitele mele organisme interne şi-au reluat subit misiunea normală! De când cu maşinăria asta infernală, lipită acum de mine veşnic ca un scai, calculatorul, scrisesem şi ilustrasem pagini web echivalent a circa un miliard de caractere. Cu toate astea, nu eram scriitor.

Nu mi se editase nici o carte iar pentru cele câteva articole, tipărite prin jurnalele judeţene, nici n-aveam pretenţia! Şi nici lucrările mele monografice, căutate de studenţi ca pâinea caldă, n-au prins lumina tiparului rămânând la stadiul de  fişier pe un CD, aruncat în colţ de dulap sau în aşteptare prin birourile unor editori. 

            Acel e-mail şugubăţ mi-a adus însă subit aminte de un cunoscut de prin părţile Clujului, doctor şi hobby-ist Internet, care-şi descrisese prin nişte publicaţii on-line „mărturisirea lui de credinţă literară”  printr-un articol de mare mândrie proprie, „De ce scriu”. Cu siguranţă că, i-a plăcut foarte mult acest titlu de articol de a rămas în final fără semnul mirării! Pentru că articolul, nu era altceva decât o imensă exclamaţie despre imensele capacităţi proprii în ale scrisului. Cu înverşunare, doctorul se disecase ca un criminal în propriul interior şi privind acolo şi-a descoperit nenumărate resurse dătătoare de imbold scriitoricesc.

            Ca el, pe Internet, sunt prezent şi eu, dar în alte scopuri, nu de a mă umple de narcisism. Au fost mai întâi siturile practice, apoi cele tematice care încet, încet, au depăşit stadiul de simplă informare. Unele teme au fost reluate in reviste de specialitate regionale dar asta nu mi-a dat prea multă satisfacţie. Pentru că cu toate că sunt legate de munca mea, cele scrise nu sunt legate şi de ce se întâmplă în viaţa mea imediată!

            Iar viaţa mea cea de toate zilele, e un infern în care mă mişc printre draci anti-cultură, pro-prostie şi populism ieftin care-mi umplu casa pe toate căile: televiziuni, radio, ziare şi Internet.

            Uite, nici înainte de culcare Realitatea TV nu te lasă să adormi titrând diversiuni continue pe crawl „PD şi PLD nu se vor ataca reciproc în viitoarea campanie de alegeri”, „PD şi PLD vor reforma clasa politică”.

Măi să fie! Va să zică scopul lor, subînţeles, este „atacarea” altora!

Iar vom avea parte de populism ajuns la paroxisme?

Ăsta să fie în continuare scopul partidelor politice de astăzi, atacul?

Prin asta vor reforma Boc şi Stolo clasa politică?

Va să zică, binefacerile populismului ieftin, cu care s-a procopsit mândra noastră ţară de când cu alegerea băsescului, se vor multiplica la infinit prin minunate forme noi şi moderne de diversiune şi atac! Prin televiziuni, jurnale şi Internet atacul va fi purtat  zi şi noapte. Iar înainte de culcare diversiunea va veni în viteză pe fâşii de propagandă numai bune de zăpăcit minţile slabe:

„- Ia uite domnule, ăştia vor reforma clasa politică!”

„- Bine fac, era cazul!”

Iată cum micuţul Boc, cu moaca lui de activist ceauşist, devine peste noapte salvatorul naţiunii!

Mai urmează un nou atac la Tăriceanu, şi PD-ul continuatorul FSN-ului vopsit, va mai creşte şi luna aceasta cu încă 5 procente…

Ţara bolnavă vrea sânge şi sânge i se dă!

Iar sângele nu curge fără atac!

Atacul popularoligahilor, cum mă exprimam eu intr-un articol!  

 

            Ei, uite de asta scriu eu! Şi mai scriu pentru că intrând în joc, unul nu mi-a găsit altă meteahnă decât că dacă Dumnezeu a programat naşterea mea o dată cu terminarea războiului şi am trăit în vremea comunismului, musai să fi fost comunist:

„- Nu mai scrie măi, tovule!” comenta el un articol de pe web-jurnalul meu.

„- Ba pe-a mătii!” aş zice eu ţărăneşte, o să scriu până ţi-o intra-n cap că nici tu nu vei fi vinovat că, trăind astăzi în plin război contra naturii, copii tăi vor suferi efectele încălzirii globale.

Vor fi uragane, inundaţii şi secete cumplite pe care nu le-ai adus tu, ci freonul şi gazele marilor ţări industrializate, a căror pondere în distrugerea planetei este de 85%!

Şi vor fi realeşi acolo, ca şi la noi, capi ai acelor ţări, tot ăia cu mijloace moderne de a plimba popoarele de nas, ca pe o vacă-n frâu, întocmai ca în biata noastră Românie abulică!

 

Şi mai am un motiv a scrie! Populismul politic îşi pune tot mai mult amprenta pe populismul scriitoricesc. Nu eşti scriitor tu acela care foloseşti uzual cuvintele din dicţionarul acela comun, de vreo cinci mii de cuvinte, ci nemaivăzutul şi nemaipomenitul scriitor a cărui operă o citeşti cu dicţionarul de neologisme în mână. Şi cu cât rămâi cu gura căscată la vastul amalgam de fraze al „scriitorilor adevăraţi”, cu atât mai mult e valoros autorul! Proşti suntem noi ăştia mărunţii, care nu-i înţelegem!

Ia să vezi când vor veni generaţiile viitoare, mai deştepte, mai cultivate, mai citite, cum vor ridica în slăvi pe neînţeleşii scriitori de astăzi!

 

Asta-i viaţa de azi, plină de primejdii!

Toată lumea o ştie, aidoma vecinului meu cu patru clase:

-          Măi domn Nicu! Astăzi viaţa bate filmul!

Reflecţii din România profundă, pe care mulţi scriitori de azi, desprinşi de popor, nu le preiau ca să le pună în valoare, să le cizeleze şi să le redea din nou poporului năpăstuit. Năpăstuit şi muribund, pentru că gradul mortalităţii bărbaţilor a crescut cu 35% în România „postrevoluţionară”! Majoritatea, din cauza lipsei de hrană spirituală, care ar putea îndepărta nevrozele generate de neajunsurile vieţii.

Unde ne sunt scriitorii?

Unii abia apar, pentru că puţini îi caută iar alţii sunt acolo, în prima linie a atacurilor populiste!

Scriind în jurnale laşe, pe bani buni, în beneficiul noilor ciocoi şi împotriva poporului român!

Împotriva „poporului de rahat”, cum spunea unul din ei, „mare” scriitor contemporan făcând parte din elita intelectuală a ţării, selectată de însuşi proaspătul reales!

Uite, mai mult de aia mă pufneşte pe mine râsul, când cineva mă confundă pe mine cu un scriitor!

 

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru Publicaţiile ARP

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro