ROMÂNIA VECHE:

Monumentul din Nereaz şi castanul de 600 de ani

 

Poate singurul monument din România ridicat în timpul comunismului

pentru un erou întemniţat şi ucis de comunişti

 

 

OMUL INTERZIS

 

 

Mă întreb de multe ori, cum vor intra oamenii merituoşi din generaţia mea în istorie? Pentru că nu se poate să nu fi fost şi oameni merituoşi care au contribuit la progresul României, fie ea şi sub talpa comunismului de import. Să luăm un exemplu simplu: inginerii care au proiectat şi construit Hidrocentrala Porţile de Fier sau salba de hidrocentrale de pe râurile interioare, centrala nucleară de la Cernavodă au numeroase brevete de invenţii! Unii au plecat în lume, invenţiile lor sunt aplicate acolo dar meritul lor de a gândi acele invenţii rămâne. In multe sectoare de activitate am avut oameni merituoşi!

Unii din oamenii României vechi, antebelice, au intrat în istorie în timpul acelei vechi Românii normale. Altora, li s-a recunoscut meritul chiar în timpul comunismului prin stăruinţa unor oameni de suflet, cu toate riscurile acelui demers. Alţii, din nefericire prea puţini, au fost reabilitaţi după ’89.

Cu toate astea, astăzi merituoşii anonimi din generaţia mea care s-au ţinut departe de elita comunistă, nu vor putea intra în istorie! Mai mult, ei vor fi consideraţi ciumaţi de virusul comunist, toţi la grămadă, o generaţie întreagă va deveni generaţia oamenilor interzişi.

Când d-lui Coposu i s-a atras atenţia asupra unui poliţist „ - Uitaţi, acela va păzea locuinţa, e un împuţit din vremea comuniştilor!” seniorul s-a întors calm către interlocutor, trăgând din ţigară:

- „Dragul meu, nu e decât un amărât care câştiga şi el o pâine! Dacă ne vom răzbuna precum comuniştii contra capitaliştilor, cu ce vom fi noi mai presus decât ei?”

Primii care au vrut să separe vechea elită comunistă de omul de rând, de oamenii merituoşi ai acelor vremuri, au fost ţărăniştii domnului Coposu. Dar printre vechii comunişti, de-acum parlamentari ascunşi sub pulpana lui Iliescu, legea „lustraţiei” a ieşit mocirlită. Iar timpul a trecut încet, încet, în favoarea „vechilor” care-şi fabricau dosare de securitate „beton”. Astăzi suspuşii de la CNSAS ciugulesc  mărunţişurile rămase iar în confuzia generală dintre „cine a fost” şi „cine n-a fost” atacurile din presă nu mai contenesc.

Din presă scandalul s-a mutat în public. Iar în public, fenomenul a ajuns spontan, un fenomen generalizat de masă. „Ai fost un comunist!” nu mai îi este atribuit acum cui ar trebui, ci tuturor celor care au trăit vremurile comuniste. Sintagma  „Ai fost un comunist!” se întinde ca ciuma! Un virus care se ia:

-          „Ai fost şef de întreprindere deci ai fost comunist!”

-          „Ai fost şef de piaţă deci ai fost comunist!” 

-          „Ai fost rudă cu secretarul de partid deci ai fost comunist!”

-          „Ai fost director de şcoală deci ai fost comunist!”

Ai fost prieten cu copilul şefului de CAP deci ai fost comunist, ai fost coleg de liceu cu „Comunistul X” deci ai fost comunist iar virusul trece uşor şi peste hotare: „Ai făcut facultatea în România cu X, un comunist”. Vai de cei care trăiesc în străinătate şi au rude „comuniste” în România, vor deveni şi ei, curând - curând, „comunişti”!

            Ei, hai că întinzi prea mult coarda, îmi veţi spune!

Deloc, habar n-aveţi dvs. ce replici am avut pe un forum liberal, la aflarea marii veşti că am făcut acelaşi liceu cu „baronii” Mischie şi Morega, care bineînţeles că-i cunoşteam şi ne respectam simplu, ca foşti colegi. Într-o oră, am devenit 100% comunist „verificat”!  Ca sa nu vă mai spun că cel mai înfocat dintre forumişti, fusese fiul unui colonel de securitate! Dar vezi, la el „nu se punea”, doar eu care luasem atitudine împotriva „extrapolării” acuzaţiei de comunist! Azi această metodă frecventă de căutare a „comuniştilor” inclusiv printre copii de la grădiniţă având „bunic comunist” e la mare modă!

            Ei bine dragilor, am pus anume sintagma „bineînţeles că-i cunoşteam şi ne respectam simplu, ca foşti colegi” în fraza cu „baronii”.

Ei, nu-i aşa că de-acum sunt „comunist” pentru toţi dintre dvs., oriunde veţi fi, pentru aceste cuvinte?

Sau pentru altele, se vor găsi ele!   

            Nu credeţi? Vă spun eu, scăpare nu mai e!

Te cunoaşte omul, nu te cunoaşte, ia uitaţi ce am primit eu tocmai din Germania:

 

Georg P..." <greco...@....de>

A: pareri@tomoniu.ro

Objet: ce pärere..

 

personalä aveti de curentul sau mai bine zis miscarea nationalä legionarä..?sau nu aveti decit aversiuni acumulate in cei 45 ani luminati in care prin clisee continui de sorginte comunistä orice om in final este färä sä vrea un dusman al legionarilor,al mosierilor,al intelectualilor...chiar intelectualii nostri formati in anii luminä gindesc undeva determinati de aceste clisee..nu pot gindi liber.

Poate nu stiti cä legionari numai existä de mult,iar curentul legionar a apus de mult..dece o tineti mai departe legionarizind in dreapta si stinga..nu este tot un mod de a duce inainte ideologia mult invätatä..este intr-adevär greu sä ne dezbäräm de ea...Dvs. sinteti destul de combativ in articolele Dvs. si contributiile scrise,dar läsati un gust cunoscut de criticä veche pe care o dorim apusä. Dacä priviti in istorie ce miscare nationalä de proportii a existat in tara noasträ in ultimii 100 ani?inafarä de miscärile muncitoresti si särbätorile comuniste,inafarä de cea legionarä n-a existat niciuna. Apoi a dispärut complet läsind in urmä citiva nostalgici in virstä ..si apoi ca injurie folositä de diferite grupuri politice..Sinteti profesor..deci mai multä informatie in scurta si sbuciumata istorie romineascä.(Profesor inseamnä in germanä Lehrer,..profesor practic este un grad universitar)G.P……reu

----------------

I-am răspuns acestui domn:

Un mail cu ură, ca al dvs., ar trebui trecut la cos.

N-o fac!

Tonul in care scrieţi, dovedeşte ca simpatizaţi cu mişcarea legionara.

E opţiunea dvs.!

Spuneţi ca aceasta mişcare legionara nu mai exista.

Ba da, legionarii exista, au fost la OTV, îmbrăcaţi adecvat si m-au convins ca nu merita nici un respect.

Sunt si pe Internet. Citiţi aici: http://miscarea.com/ 

E un site frumos, patriotic, care va atrage, nu-i asa?

Ei, aici e problema, începutul poate fi oricât de frumos daca finalul va fi tragic!

 

Si eu pot sa va învinovăţesc de practici comuniste. Prin ceea ce spuneţi: ..."prin clisee continui de sorginte comunistä orice om in final este färä sä vrea un dusman al legionarilor,al mosierilor,al intelectualilor...chiar intelectualii nostri formati in anii luminä gindesc undeva determinati de aceste clisee..nu pot gindi liber!"

Aveti dovezi?

Eu va pot da dovada ca am fost un om liber chiar in comunism.

Si am construit cu riscul de a fi arestat "Un monument al unei victime a comunismului în anul 1977"

Cititi aici:

http://www.geocities.com/tismanagorj/eroi/dezvaluiri.htm

Mai mult, lumea vorbea ca Neferescu ar fi fost legionar!

Pentru mine nu conta, in primul rând a fost un erou!

 

Nu mă dau profesor, aşa scrie pe diploma mea!

Aşa e in România.

Si n-am deloc pretenţia ca acest lucru sa mi-l recunoaşteţi dvs. in Germania!

 

Sa nu-mi mai scrieţi!

M-aţi jignit destul!

NNTomoniu

   

Toată viaţa am fost dom’ profesor, şi aşa sunt toţi cu o facultate, începând de la clasa V-a până la a XII-a. La facultate, în învăţământul universitar, sunt profesori asistenţi, profesori conferenţiari, profesori doctori etc.

Toată viaţa s-a scris in dreptul funcţiei mele „profesor”. Acum, aflu subit, că nu mai sunt. Că trăind în comunism, „am acumulat aversiuni” şi nu mai am dreptul să fiu profesor. Că n-am existat! Sau, mă rog, am existat dar trebuie să fiu interzis. Eu cu tot neamul meu!

Ce m-a făcut să-i răspund? Deformaţie profesională: când un elev greşea trebuia să-i arăt unde a greşit.

Dar ce l-a făcut pe acest om să-mi atribuie acele „aversiuni acumulate in cei 45 ani luminati”  vă spun tot eu: trimisesem o felicitare „bolşevică” cu ocazia zilei „bolşevice” de 8 Martie.

Dacă omul avea puţină cultură şi ar fi răsfoit ziarele, ar fi aflat că această zi se „născuse” înainte ca „bolşevismul” să scoată capul în lume.

 Mihaela Miroiu scria recent în „România Liberă”:

„Daca am avea voinţa politica si culturala sa ne întoarcem la sensurile fireşti ale Zilei Internaţionale pentru Drepturile Femeilor, am sărbători altceva si altfel. Aceasta zi a fost iniţiată in 1910 la Copenhaga. Ea onorează mişcarea femeilor pentru egalitate in drepturi si egalitate de şanse. A început sa fie sarbatorita prima oara in 1911 in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia si marcheaza momentul in care reflectam la progresul pe care l-a facut miscarea pentru drepturile femeilor, dar si ce mai avem de facut. Este ziua in care sarbatorim curajul si vointa inaintaselor si inaintasilor nostri carora le datoram recunoasterea drepturilor si a demnitatii noastre ca oameni si cetăţeni femei. Este ziua in care un parinte roman i-ar putea scrie fiicei sale urmatoarea scrisoare: "Fiica mea, daca te nasteai in Romania inainte de 1929 nu aveai nici un fel de drepturi politice, nu aveai multe din drepturile civile recunoscute barbatilor, nu aveai acces la cele mai multe profesii, chiar daca aveai studii superioare (nu orice studii, ca nu aveai voie) si erai instarita. Orice barbat, fie el si analfabet, avea drepturi, femeile nu!”.

 

Că zilei de 8 Martie i se încercase să i se deturneze sensul ea trebuind să reprezinte „grija partidului pentru tovarăşele femei” este altă poveste.

Poporul a acceptat-o, tocmai pentru faptul că simţea că e o zi mai deosebită faţă de sărbătorile comuniste. Iar pe ici pe colo, chiar se ştia că nu e o sărbătoare „comunistă” din unele ziare care strecurau tacit informaţia. La ţară, ţăranii o legau şi de religioasa 9 martie, „mucenicii”, când bărbaţii câştigau bunăvoinţa femeilor pentru a bea a doua zi cele „44 de pahare”!

 

Dar ce m-a şocat cel mai mult în scrisoare, este aceea referire la „aversiuni acumulate in cei 45 ani luminati” 

Da, am acumulat multe aversiuni în anii „luminaţi” dar contra comunismului! Mai ales dascălii satelor. Când am construit monumentul din Nereaz, nimeni nu m-a reclamat la autorităţi sau securitate. Bineînţeles, cei mai mulţi nu ştiau! Dar dascălii mai bătrâni ştiau! Şi chiar vorbeam de asta!

Într-o zi, dascălul Ciuncanu de la şcoala mea fusese săltat de securitate pentru că scrisese lui Ceauşescu să nu mai candideze la al XIV-lea congres, să lase pe altul. N-a suflat un cuvânt despre rezistenţa din şcoli. Ea exista, iar asta se datora faptului că primisem în tinereţe toate informaţiile despre regimul comunist ce ni se impusese treptat.

Ştiam de la părinţi pentru ce fuseseră în Rusia şi ce făcuseră acolo. Doi ani alături de germani şi nu târâţi în Rusia ca slugile lor, aşa cum scria în istoria comunistă!

Într-un convoi lung de maşini, pentru aprovizionarea liniei întâi, regula unei „singure urme” fusese încălcată de un român. Locotenentul neamţ opreşte convoiul ţipând la român, arătându-i câmpul:

- Heraus! Aus! (din păcate nu ştiu germana, scriu după vorbele lui taică-meu!)

Taică-meu, caporalul grupei române de şoferi, îi ia apărarea. Credeţi că în stilul de azi „lasă-l domnule, a greşit şi el”? Ehei! Erau alte vremuri! L-a luat pe neamţ, deşi superior în grad, de rever:

- Herr leutenant! Lang tzang! (Cam aşa înţelegeam eu că spunea taică-meu, dar tot el ne şi traducea imediat: „Las-o mai încet!”, „Las-o mai moale!”)

Fiecare era conştient ca partizanii puteau să-şi dea seama că n-a trecut o maşină ci un convoi şi puteau fi bombardaţi. Iar fiecare putea şi greşi!

Taică-meu învăţase şi nemţeşte le învăţase şi obiceiurile. Asta nu putea să mai şteargă nimeni!

 

N-a fost poporul român comunist imediat după ce ne-au ocupat ruşii, Herr Georg din Germania. De fapt n-a fost niciodată, ci numai o elită a lui!

Dar riscă să devină! Să devină acum, după 17 ani de „democraţie iliesciană” care ne-a învrăjbit pe toţi!

După ce am construit cu riscul libertăţii proprii, un monument al unei victime a comuniştilor, iată devin încet, ACUM, un comunist!

Pătruns de virusul ce se întinde azi în lume numit „hei-rupismul deconspirării”.

Cu el am molipsit pe d-l Mihaescu care a primit picioare-n cur pentru că mi-a postat „mărţişorul” de 8 Martie pe „Euro-Observator”!

Deocamdată! Mâine d-l Mihaescu va deveni şi dânsul un comunist!

Deja o seamă de români din diaspora au devenit peste noapte, „comunişti notorii”.

Pe lângă „antisemit”, d-lui Goma i se va găsi curând o nouă vină: comunist!

Doar trei fraze din vasta-i operă îl mai despart! Se vor găsi!

Dvs, Herr Georg veţi deveni curând comunist, doar îl cunoaşteţi pe d-l Mihăescu care a pus „trandafiri comunişti” la revista „Euro-Observator” pe care o citiţi!

După ce vom fi toţi deconspiraţi „comunişti”, vom fi interzişi.

Azi eu, mâine altul, poimâine d-ta, vom deveni cu toţii „oameni interzişi”!         

Nu va scăpa unul!

 

 

Profesor interzis, Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru forumul revistei „comuniste”, Euro - Observator

 

 

 

IMAGINI DIN DEALUL NEREAZ - TISMANA

 

La monumentul căpitanului Ioan Neferescu

 

 

 

Crucea căpitanului Ioan Neferescu din apropierea monumentului

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro