Scrisoarea domnului Paul Goma

Prelucrare în MSOffice, codificare Western European.

Dacă nu vedeţi diacritice, în Internet Explorer accesaţi din meniu View/Enconding/ Western European(Windows)

Scrisoarea domnului Paul Goma

pentru Forumul revistei Euro-Observator

(Prelucrare Fundaţia Tismana)

Notă. E mult prea important şi emoţionant mesajul domnului Goma, concetăţeanul nostru fără cetăţenie, „fără o Românie, fără un adăpost, fără un cimitir unde sa aduni osemintele părinţilor, împrăştiate”(P.G.) ca să ne permitem ca să-i lăsăm mesajul ilizibil şi mutilat de afurisitele astea de calculatoare. Nu-i erau de-ajuns d-lui Goma suferinţele pricinuite de cei-ce-sunt-vii cu inimă moartă, până şi tehnica iată, parcă a făcut pact cu diavolul!

De aceea prelucrăm (barem atât şi noi!) scrisoarea trimisă de d-l Goma pentru Euro-Observator, pentru a permite măcar în România citirea fără efort a acesteia, mai ales că românii sunt, cu rare excepţii, utilizatori de MSOffice în limba română.

Cerem scuze autorului şi cititorilor pentru că totuşi, nici noi nu am reuşit din cauza nenumăratelor caractere greu de identificat, să reproducem întocmai mesajul iniţial.

Paul Goma

Paris, 22 februarie 2007

Către prietenii din Timişoara/şi din toată ţara:

Ca toate poveştile bine construite si aceasta începe cu sfârşitul, ni se prezintă efectul înainte de a cunoaşte cauza:

La 7 februarie acest an Dan Culcer mi-a transmis ceea ce capturase prin internet de pe Bună dimineaţa, Israel (nr 421):

------------------------------

Scrisoare de protest adresată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România

F.F. URGENT

Către,

PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA

Domnului Primar ing. GHEORGHE CIUHANDU

PROTEST

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a aflat cu stupoare despre hotărârea Consiliului Primăriei Municipiului Timişoara de a conferi scriitorului Paul Goma titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului, pentru întreaga sa activitate.

Consternarea organismului reprezentativ al evreimii romane se datorează in exclusivitate antisemitismului virulent care impregnează multe, daca nu majoritatea luărilor de poziţie ale dlui Goma in arena publica. O parte însemnata a scrierilor literare, memorialistice sau publicistice ale autorului Paul Goma este înţesata de falsificări crase ale istoriei. In aceste scrieri, etnia evreiasca este prezentata, in ansamblul ei, ca răspunzătoare pentru o serie întreagă de nenorociri care s-au abătut peste România - de la răscoalele ţărăneşti din 1907 si pana la pierderea Basarabiei, instaurarea comunismului si falsificarea vinovata a trecutului, atât in vremea regimului totalitar cat si după răsturnarea acestuia. Dl Goma are incontestabile merite de important opozant al comunismului, dar el a urmărit si continua sa urmărească, intr-o maniera vădit tendenţioasa, culpabilizarea evreilor pentru vinovăţii imaginare, in cea mai buna tradiţie a antisemitismului. In opinia sa, evreii ar fi un corp etnic monolitic, care complotează si astăzi împotriva poporului roman, inclusiv printr-o pretinsa instigare la nerecunoaşterea valorii literare a scrierilor semnate Paul Goma si la izolarea sa in viata intelectuala românească. Antisemitismul cultivat de Paul Goma este cu atât mai pernicios cu cat faima domniei sale de curajos duşman al totalitarismului l-ar recomanda, in condiţii normale, ca punct de reper moral pentru tânăra generaţie. Din nefericire, luptătorul contra ideilor si practicilor totalitare este dublat, in mod straniu, de un practicant al urii iraţionale la adresa unei întregi etnii. Or, aceasta atitudine programatica corespunde însăşi definiţiei rasismului. Acordarea acestei distincţii se afla in contradicţie flagrantă cu poziţia unor reprezentanţi de marca ai societăţii civile româneşti, a Uniunii Scriitorilor, care au condamnat elucubraţiile antisemite ale lui Paul Goma. In atari condiţii, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România protestează energic împotriva acordării, de către Municipiul Timişoara, a titlului de Cetăţean de Onoare, unei persoane care nu poate aduce decât dezonoare justificatului renume de care se bucura, de multe decenii daca nu de secole, oraşul dumneavoastră, ca loc al convieţuirii armonioase a etniilor si religiilor.

Cu multa stima si consideraţie,

Dr. Aurel Vainer - PRESEDINTE

-----------------------------

Dar ce anume stârnise - şi de astă dată - mânia Federaţiei?

Câteva ore mai târziu Mircea Stănescu, din Bucureşti îmi trimite:

Proiectul de hotărâre din 23.01.2007, iar Ion Ieremia din Timişoara, face să-mi parvină prin curier electronic:

-----------------------------

ROMĂNIA

JUDETUL TIMIS

PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA

CABINET PRIMAR

Bd. C.D. Loga nr. 1, Timisoara,

tel: 0040256 409363, fax 0040256 409635,

e-mail: gheorghe. ciuhandu @primariatm.ro

internet: www.primariatm.ro

Către Domnul Paul Goma

Stimate domnule Paul Goma,

În conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, modificată si completată de Legea nr. 286/2006;

Vă comunicăm:

HOTARÂREA NR. 1/30.01.2007 (Referat-Paul Goma.pdf)

privind conferirea Titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara domnului Paul Goma.

Hotărârea a fost adoptată în şedinţa Consiliului Local al Municipiului Timişoara din data de 30 ianuarie 2007.

Hotărârea menţionată poate fi accesată si pe site-ul HYPERLINK http://www.primariatm.ro

Cutuma Consiliului Local Timişoara este ca, după acordarea lor, titlurile de Cetăţean de Onoare să fie înmânate direct, în şedinţele Consiliului Local.

Dată fiind situaţia excepţională în care vă aflaţi, ar exista două variante pentru a vă înmâna acest titlu: ori să aşteptăm până la o dată la care veţi putea să veniţi în România si să vi-l înmânăm într-o şedinţă a Consiliului Local, aşa cum facem de obicei în astfel de cazuri, ori să vă trimitem Diploma de Cetăţean de Onoare printr-un serviciu de curierat. Aşteptăm propunerea dumneavoastră vizavi de modul în care doriţi să intraţi în posesia acestui titlu.

Cu respect,

Gheorghe Ciuhandu,

Primarul Municipiului Timisoara

-----------------------------

Această Hotărâre a fost completată cu:

Având în vedere Referatul nr. SC2007 - 24622 / 15.01.2007, al Primarului Municipiului Timişoara, domnul Gheorghe Ciuhandu;

Având în vedere avizele Comisiei pentru administraţie locală, juridică, ordine publică, drepturile omului si probleme ale minorităţilor si Comisiei pentru cultură, ştiinţă, învăţământ, sănătate, protecţie socială, turism, ecologie, sport si culte din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara.

În conformitate cu prevederile art. 38 alin.8 din din Legea nr. 215 / 2001 privind administraţia publică locală, modificată si completată de Legea nr. 286/2006;

În temeiul prevederilor art.46 alin.1 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, modificată si completată de Legea nr. 286/2006;

HOTĂRĂŞTE

ARTICOL UNIC:

Se conferă Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara domnului PAUL GOMA, pentru întreaga activitate.

Preşedinte de şedinţa

Contrasemnează

PAVEL TEPENEU SECRETAR IOAN COJOCARI

-----------------------------

Dar protestele-denunţurile-înfierările bolşevice abia au început:

Ambasada Israelului in România a remis protestul inclusiv Prefecturii Timiş, precum si Ministerului Administraţiei si Internelor, România libera ediţia Transilvania Banat, Laura M.

Fortiu, 07 feb 2007;

Ambasadorul Israelului în România a protestat fată de acordarea titlului de cetăţean de onoare al Timişoarei scriitorului Paul Goma, transmite Europa Liberă. Ambasadorul a adresat o scrisoare de protest ministrului de interne si primarului din Timişoara, argumentând că Paul Goma este autorul mai multor articole cu tentă antisemită spune revista maghiară Nyugati Jelen, citată de postul de radio din Praga

(blog Andrei Bădin - luni, februarie 12, 2007)

Pentru cine nu ştie cu ce anume se ocupă un ambasador al Israelului în România, să afle: nu doar cu protestele - contra articolelor cu tentă antisemită (sic), ci mai ales cu denunţurile la Ministerul de Interne (acelaşi MAI de sinistră amintire), prin asta dovedind o înrudire cu deputatul Stepaniuk de la Chisinău, care ceruse Procuraturii, Ministerului Culturii si Ministerului de Interne să interzică volumul *Basarabia* în Basarabia, ca antisemit – folosind un citat din specialistul în antisemitică: Radu Ioanid. Ca recompensă pentru serviciile aduse patriei române si acest ambasador ne-român va primi, la sfârşitul mandatului, cu coroniţă, cu cele mai înalte distincţii pentru apărarea onoarei României cetăţenia română - ca si antecesorul său, Sandu Mazor.

Astfel se va reconstitui fulgerător Aparatul de Stat si de Partid distrus de blestematul Ceausescu, cel care i-a alungat pe evrei din România, potrivit raportului Tismăneanu - si el un „ biet alungat”

(Se vede că în ceea ce mă priveşte, nu este suficient să fiu român pentru mi se restitui cetăţenia română - ci condiţia ar fi: să trec prin Israel, să-mi fac autocritica, abia apoi să solicit acordarea „cinstei de onoare”)

Tot pentru neştiutori:

- revista maghiară Nyugati Jelen, care poartă cuvântul denunţătorului ambasodarial este o publicaţie securistă (maghiară, din România, se înţelege);

- postul de radio din Praga este denumirea codificată (sic) si adânc subversivă (să nu afle duşmanul!) a Europei libere.

Dan Culcer îmi transmite răspunsul primit în 19 februarie 2007 de la cabinetul primarului Gheorghe Ciuhandu:

„Stimate Domn,

am discutat cu domnul primar pe marginea mailului dvs. Din păcate, domnul primar nu a primit decât un singur protest, pe care vi-l ataşez, despre celelalte citind doar in presa, la fel ca noi toţi. Am înţeles ca ar exista si un protest al Ambasadei Israelului la Bucureşti, insa acesta nu a fost trimis Primăriei Timişoara.

In ceea ce priveşte persoana d-lui Paul Costin protestul acestuia s-a rezumat la câteva declaraţii in mass media locala. „

Domnul primar va roagă, in măsura in care este posibil sa-l ţineţi la curent cu demersurile dumneavoastră.

Cu stima si mulţumiri, Violeta Mihalache

Cam lung preambulul, dar nu strică să afle românii cu ce se ocupă toată ziua-bună ziua holocaustologii fabricanţi de antisemiţi.

Iar acum, o explicaţie:

Am tot aşteptat să-mi sosească prin postă textul Hotărârii. Nu eram neliniştit, aşteptam să treacă două-trei săptămâni - doar aveam exemplul scrisorilor expediate de Traian Băsescu si care, dacă plecaseră, totuşi, de la Bucureşti, nu veniseră direct la adresa mea pariziană (în cel mult patru zile), ci stătuseră la murat la Ambasada RSR, unde adevăratul sef diplomatic (ca pe timpul lui Ceausescu, este tot tovarăşul şofer-major) le cercetase îndelung înainte de a le lăsa să circule.

Numai că de ieri, la Timişoara treburile s-au precipitat. Deci nu mai aştept plicul cu Hotărârea autentică, mă folosesc de copia trimisă de prietenul - epistolar - Ion Ieremia.

Si zic:

Paris, 22 februarie 2007

Către prietenii din Timişoara,

Hotărârea Domniilor Voastre de a-mi conferi titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara mă onorează si îmi oblojeşte multele si încă mustindele răni pricinuite de duşmani, dar mai ales cele - Cine ti-a scos ochiul?, Frate-meu., De asta ti l-a scos atât de temeinic!: doar suntem români, născuţi-crescuţi în mitul vinderii si uciderii de frate, altfel spusul: Miorita.

Permiteti-mi, vă rog, ca înainte de a mulţumi celor care au propus, au dezbătut, au apărat alegerea împotriva împotrivnicilor (care o contestau cu scuipati ca: Antisemitule!, cu argumente „neargumentate, cu afirmaţii fără probe: citatele din tente”), în final au decis onorarea modestelor mele fapte - permiteţi-mi, ziceam, să mă mir (în Basarabia a se mira are si înţelesul de a lăuda) de ineditul unei acţiuni care merge împotriva obişnuinţei, a înţelepciunii, împotriva tradiţiei - de veacuri - a comunităţii noastre româneşti.

Mă mir, deci, în ambele accepţii:

Cum adică: să nu fi ştiut timişorenii - cu primarul în frunte! – că luând o astfel de iniţiativă, rezistând mârâielilor, cârtelilor, acuzaţiilor, etichetărilor (care cad si în capul hotărâtorilor) că persoana pe care ei au decretat-o Cetătean de Onoare, departe de a fi ceea ce este anunţat, din contra:

- Goma nu este cetăţean: împreună cu întreaga familie fusese des-cetăţenizat de Ceausescu, în vara-toamna anului 1977, încă înainte de a părăsi România, Băsescu însă nu l-a repus în drepturi nici acum, în 2007, iar ministrul Justiţiei Macovei pretinde că, în general nu i se retrăsese cetăţenia si că în special nu ştie nimic despre situaţia sotiei si a fiului, căci dânsa nu a avut timp să se intereseze, are alte înalte preocupări procuroratice;

- Goma nu aparţine: fusese membru al Uniunii Scriitorilor, însă în aprilie 1977, pe când era arestat pentru iniţierea, animarea Mişcării pentru drepturile omului, Consiliul îl exclusese pentru trădare de patrie - iar acum Blandiana pretinde că ea nu participase la acea şedinţă (de excludere - pentru trădare-de-patrie), iar Manolescu susţine că nu există, în arhivă, hârtii care să dovedească excluderea, apoi el nu crede, fiindcă la o şedinţă în care scriitorii s-au arătat atât de dârji fată cu partidul, încât un activist a avut aproape (sic) un atac cerebral (adevărat, atacul acela nu era si cam cerebral, ca să fie pre limba Manolescului) - asta fiind legătura dintre prefectură si UNESCO;

- Goma nu are existentă ca scriitor: după ce fusese interzis de comunişti între 1970 si 1977 (perioada din tară), între 1977 şi 1989, un total de 19 ani - perioadă în care Ceausescu nu îi distrusese volumul *Camera de alături*, ci decisese doar (sic) scoaterea lui din librării si biblioteci - începând din chiar iunie 1990 (repet: iunie 1990) anticomuniştii si prietenii săi buni: Liiceanu, Plesu, G.Adamesteanu, M. Dinescu, N. Manolescu, sprijiniţi de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca au fost de acord ca volumul de mărturii despre mişcarea pentru drepturile omului din 1977 (iată, s-au împlinit trei decenii!) *Culoarea curcubeului* să fie retras imediat din librării, depozitată, iar peste doi ani trimis la topit; comunistul Ceausescu se mulţumise cu retragerea cărţii - însă poetul anticomunist M. Sorescu distrusese plumburile romanului de el solicitat *Gardă inversă*, la editura Scrisul Românesc din Craiova (pentru a obtine de la Iliescu portofoliul Culturii, iar cărturarul Papahagi ceruse şi primise subvenţie de la Soros pentru a publica *Patru dialoguri*: nu le-a editat, nu a restituit banii).

Când, în 2005, în sfârşit, s-a ivit prilejul unei adevărate ediţii a *Culorii curcubeului* (completată cu *Bărbosul*), la presiunile holocaustologilor de tustrele sexele, directorul editurii Polirom Silviu Lupescu a suprimat fără încuviinţarea autorului Introducerea, ca si Addenda - pentru a nu fi atacaţi, în editura sa (si a lui Serge Moscovici, mâncătorul de români) intelectualii de vază ai tării, faimoşii rezistenţi prin cultură (Liiceanu, Adamesteanu, Manolescu, Plesu, Mircea Martin, Buzura, E. Simion, Fănus Neagu, Blandiana - ea fiind specializată în arpagicultură).

Altfel Goma nu are dreptul de a publica în periodicele româneşti - vezi editorialul Adio, Domnule Goma!, România literară din decembrie 1998 semnat de seful N. Manolescu, vezi condamnarea lui Liviu Ioan Stoiciu pentru publicarea, în Viata românească a unor fragmente din jurnalul lui P. Goma, antisemite - semnată de presedintele Manolescu, acuzat si el mai ieri de antisemitism, acum, reeducat, vâslind din greu (pe lângă boi), pentru a obtine ambasadoriatul UNESCO cu mâinile de ajutor ale ambasadelor Israelului si USA; nici în revista 22, nici în dilemnatica Dilema, nici în Observatorul cultural, nici în Timpul de la Iaşi (acolo este doar antisemitizat, fără drept de replică);

- Goma, ca autor, nu are ce căuta în editura-lui-Buzura, acum editura-lui-Patapievici, nu are unde îşi tipări răcnele răgusite ale disidentei (s-a observat: l-am citat pe M. Mihăies, purtător de serviete ale lui Manolescu, Tismăneanu, Patapievici);

- Goma nu este o persoană de Onoare: a scris articole cu tentă antisemită (re-sic), potrivit opiniilor construite din vânt ale holocaustologilor-de-profesie-extrem-de-lucrativă. Adevărat: eu, copil, posesor de memorie normală, rămas la 28 iunie 1940 fără tară, fără tată, fără alfabetul nostru, fără cărţile noastre - am scris de câte ori am avut prilejul despre Ion Antonescu, acela care în 22 iunie 1941 a ordonat ostaşilor să treacă Prutul, să zdrobească vrăjmaşul de răsărit si miază-noapte, să ne libereze pe noi, basarabenii, bucovinenii de nord, herţenii căzuţi în robia bolşevică.

Dar Domniile Voastre, dragi timisorence si iubiţi timişoreni, nu ştiţi istorie? - vorbesc de Istoria României, cea din 1944 rollerizată, apoi din 1965 ceausizată, din 1990 pelinizată-măgurenizată, recent tismănizată? Cum de nu aţi ţinut seama de faptul că adevărul - fie el si cam-obiectiv, după Manolescu - este scris de învingători: ieri de ruşi, azi de ruşii cei cu mai multe stele pe drapel (potrivit abject-corectitudinii)?

Cum de aţi îndrăznit să contraziceţi, să sfidaţi litera de evanghelie a Partidului-si-Guvernului-Etern si al Securităţii Aşişderi? Să faceţi Domniile Voastre, reprezentanţi ai unei mici-municipalităţi ceea ce nu au făcut Ministrul Justiţiei si Preşedintele României de teama că vor fi bătuţi la palmă de ştim-noi-cine, vechii viziri ai Noii Porţi ?

Ce-o să păţiţi cu nimeni n-o să-mpărţiţi.

Eu ca beneficiar-profitor, de câteva zile mă scarpin în barbă, mă ciupesc, doar m-oi trezi din acest vis - ca niciodată: unul bun, frumos.

Va rămân recunoscător. În ciuda multor vorbe rele (si proaste) rostite despre comunitatea noastră românească, sunt obligat să admit: nu suntem noi, românii chiar ultimii dintre ultimi. Iată, anul trecut Municipiul Piteşti s-a oferit să-mi asigure o casă (primarul, bucovinean refugiat, ştia ce înseamnă să fii român, însă fără o Românie, fără un adăpost, fără un cimitir unde sa aduni osemintele părinţilor, împrăştiate): am fost atins drept în inimă de acest semn de omenie, de frăţietate, chiar dacă nu s-a materializat re-încetătenirea.

Acum, la iniţiativa asociaţiilor de revoluţionari, primarul Timişoarei a înfruntat criticele tovărăşeşti, acuzaţiile holocausticesti, denunţurile ambasadoreşti - a semnat Hotărîrea si Singura întrebare a lor:

când-unde să mi se înmâneze titlul onorant:

să-mi fie trimis prin postă, aici, la Paris, în exil? Sau să mai avem puţintică răbdare, până vin în România, la Timişoara, atunci-acolo mi se va da direct?

Dragi prieteni din Timişoara:

Va rog să păstraţi hârtia de preţ acolo, la Domniile Voastre, la Timişoara. Să fie ca un cui al lui Pepelea. Cine ştie: poate că va face el ce nu au făcut nici Iliescu, nici Constantinescu, nici Băsescu în 17 ani: să înlesnească întoarcerea familiei mele în ţara mult mai a noastră decât a lui Iliescu, a lui Constantinescu, a lui Băsescu la un loc.

Vă mulţumeşte,

Paul Goma

Observaţie. Faţă de mesajul original, am introdus două legături noi:

HOTARÂREA NR. 1/30.01.2007 cu trimitere la originalul de pe situl Primăriei Municipiului Timişoara

(Referat-Paul Goma.pdf) document preluat pe situl nostru „pentru orice eventualitate”!

Prelucrare pentru forumul revistei Euro - Renaşterea Observator

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Semnatar, până acum practic inutil, al Apelului pentru recunoaşterea cetăţeniei domnului Goma, care a fost, este şi fi-va veşnic, român!

Restartare site

Alte ARTICOLE

Site www.tomoniu.ro

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro