Cu o doctrină populistă „turma” se poate hipnotiza!

Intelectualii se autohipnotizează…

 

ALIENAREA INTELECTUALILOR

 

Încă de pe vremea lui Ceauşescu, după ce citisem cartea şi apoi văzusem şi filmul „Procesul de la Nurenberg”, o mare dilemă rămânea pentru mine: cum se face că oamenii aceia din preajma lui Hitler, care aveau fără excepţie un IQ superior mediei germanului de rând, au putut accepta să fie preşul lui Hitler?

Bănuiam că Hitler habar n-avea ce „inteligenţe” roiau în juru-i, pentru că dacă ar fi ştiut, nu i-ar fi acceptat în marele lui staff! Se ştie bine că un conducător tip Hitler, cu tendinţa de a dicta absolut totul în ţara lui,  are un singur criteriu de selecţie universal valabil de peste şapte milenii, începând de la Osiris şi până astăzi la Bush: individul să fie un dobitoc ascultător!

Deci, dacă prin absurd ar fi trăit Hitler până la procesul de la Nurenberg, ar fi afirmat cu siguranţă că stafful lui de viitori puşcăriaşi şi chiar spânzuraţi îşi meritau pedeapsa… El, marele conducător, pierzând războiul din cauza prostiei lor!

Dar cum se face că un vulpoi ca Hitler n-a putut discerne între un dobitoc şi un intelectual de vastă cultură?

Aveau şi nemţii proverb similar celui românesc „unde-i minte-i şi prostie”?

Aşadar, nici cartea aceea şi nici altele, nu-mi clarificau dilema metamorfozării oamenilor inteligenţi din jurul unui conducător, într-o masă de jigodii adulatoare intrate în transă hipnotică. Care ajunge mai devreme sau mai târziu, depinde de râvna fiecăruia, un nucleu propagator de alienare colectivă, prezent întotdeauna pe lângă regi şi preşedinţi.

Cântăreţi din rândul intelectualilor avea şi Ceauşescu dar acolo înţelegeam bine că ordinul venea de la partid. Iar „dacă-i ordin, cu plăcere!” şi el suna cam aşa: „toţi intelectualii patriei noastre trebuie să devină propagandişti activi ai partidului, pentru a duce România spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie, dragi tovarăşi!”

  

Dar astăzi? Pe dragii domni „’telectuali” din jurul marelui preşedinte jucător cu ţara, ce-i mână în luptă?

Cum poate ajunge un intelectual-jurist ca Boc ditamai menestrelul băsescian cu odele constituţiei în buzunarul de la piept? Nu e metaforă, Boculeţul a scos constituţia din sân în plină emisiune la un post TV „agreat”, ca să arate măriei sale „poporului” că  în România poporul conduce prin referendum. Adicătelea, explica vestitul jurist cotrocenist, „boborul iaste aşela” care ne conduce! Şi musai să decreteze prin referendum, că d’aia e popor suveran!

Peste numai trei zile, ideea fu reluată la oră de vârf de la Cotroceni, printre tusea marinarului jucător care-şi anunţă cu mare emfază referendumul cu uninominalul!

Stai şi te minunezi ce preş murdar şi hârtie igienică găurită a ajuns juristul Boc în România! Cum poate el să ignore acele sintagme „în condiţiile legii”, de care Constituţia României e plină?

Adică, să-i spunem noi lui Boc: constituţia ca lege, nu-i singură de capul ei! Ea e legată de alte legi mai abitir ca sfoara la salamul de Sibiu! Legi care spun că referendumul e consultativ. In sensul ca după ce  poporul va zice da votului uninominal, tot parlamentul va fi acela care în final va pritoci la lege!

Ce nu ştie Boc şi Băse ştie toată lumea: legea uninominalului a trecut prin comisii şi ar cam fi gata…

Dar moftul e moft, cum ar zice nevastă-mea: „să nu bagi lingura-n ciorbă, până nu suflu eu!”

 

Bine, bine, cu Boc se înţelege, el nu mai e jurist şi nu mai e intelectual de îndată ce „s-a făcut politician”. Adică, unul din ăia de mint poporul cu televizorul. Dar Pleşu şi Liiceanu? Dar Cătălin Avramescu şi alţii ca el?

Cum au putut intelectualii noştri, acum în plină democraţie europeană,  să ne umple ţara de „democratură” şi ode pe la televiziuni?

Cum s-au auto alienat de nu-i mai recunoşti?

Minciunile „intelectualilor” puse în slujba băsescului sunt de tot hazul. Apogeul alienării l-a atins, de departe, filosoful Cătălin Avramescu care şi-a lăsat cărţile, şi-a lăsat o meseria sa de la o universitate râvnită de mulţi, pentru a deveni avocatul lui „Băse”!

In emisiunea lui Turcescu „100%”, adică 100% cu politicieni ce urmează a fi făcuţi „varză” d-lui jurnalist „i-a venit ideea”, dacă nu cumva i-o fi venit ordin,  ca în dosarul flota, să-l invite şi pe filosoful cotrocenist Avramescu.

Am ieşit la pensie după 36 de ani de experienţă zilnică cu mincinoşi. Chiar dacă mai fragezi, nu neapărat adulţi, ajunsesem la aşa perfecţiune încât mi-era de ajuns un singur „da” pentru a şti cine nu şi-a făcut tema.

Când a început Avramescu pledoaria de avocat băsescian m-a apucat râsul!

Pledoaria suna cam aşa:

- „Ştiţi domnule Turcescu, cum e cu flota care costa 300 milioane de dolari pe vremea când era ministru d-l Băsescu? Să vă explic eu! Vedeţi dvs., acum sunteţi aici la Realitatea TV un jurnalist de nimic, care nu faceţi nici un ban. Ia să vă ia TVR-ul la vreo emisiune şi să vedeţi cum vă creşte valoarea de 300 milioane de ori! Aşa şi cu flota, ea nu costa atunci, nimic.  Abia când am dat-o suedezilor a început să valoreze 300 milioane de dolari, şi în consecinţă, n-am avut nici un prejudiciu! Valora zero lei pe vremea ministrului Băsescu, valorează zero lei şi acum pe vremea preşedintelui Băsescu, ba am putea spune luând în calcul inflaţia, că avem chiar un câştig!”

Iar „vulturul” Turcescu, care ciocăneşte cum vrea el în capul tuturor invitaţilor, stătea mut şi se uita la filosof ca un tâmpit!

Era mut de prostia nemaiîntâlnită ce-o debita Avramescu? Era mut că primea salariu bun ca să tacă când e vorba de marele jucător cu naţiunea?

 

Abia acum mă dumiresc cum au putut intelectualii unui Hitler sau unui Stalin să-şi îndobitocească poporul în aşa hal!

Cătălin Avramescu şi-a câştigat printre studenţi o mare notorietate de om citit. Devenise un model! Iar o cucoană pe un blog, iubindu-l şi iubindu-i distincţia, regretă că bătrânioară fiind, „nu-i mai poate fi studentă”.

Cătălin Avramescu mai e şi om al recentului nostru sistem de învăţământ „juma la stat, juma cu plată”. Adică, exact ca salamul lui Iţic făcut tot juma-juma: un pui, un cal, un pui, un cal…

Ia uitaţi ce spune d-l Avramescu despre un concurs unde 200 de candidaţi la Universitate se băteau pentru 40 locuri „de la buget”:

„Primul lucru care m-a frapat la aceşti tineri este ca, literalmente, mulţi dintre ei nu ştiu pe ce lume se afla. Unul din scopurile fundamentale ale oricărei instrucţii de cultură generală este sa aducă omul în acea stare în care pricepe ceva despre locul lui în universul fizic si social. Dar greu am descoperit urme de competenta in materie de geografie, intre candidaţii la o facultate ce are ca obiect politica, o ştiinţa care studiază, de regula, statele. Unul localizează Japonia in Oceanul Indian, altul crede ca Egiptul e in America Centrala. O domnişoară nu ştie nici un oraş din Franţa, afara de Paris, pentru ca a călătorit direct pană acolo cu autocarul, iar alta, care a participat la un seminar organizat in clădirea Parlamentului maghiar, nu are nici o idee daca acesta e in Buda sau in Pesta. Si nu doar geografia fizica ridica probleme. Întrebată daca poate sa ne menţioneze câteva tari dintre cele mai sărace din lume, o candidata ne propune Kuweit, Bulgaria si Tasmania. Solicitata sa indice câteva invenţii care au avut un impact asupra politicii, in ultimul secol, o alta candidata optează pentru iPod, pentru ca micuţul player portabil de la Apple, „ne permite sa ducem cu noi mereu informaţia“. In curând vom avea cu toţii nevoie de unul, se pare.”   

 

D-l filosof Avramescu nu e un personaj singular pe scena împuţită a politicii dâmboviţene.

Dar când văd profesori care-şi lasă meseria, care-şi lasă cercetarea şi se apucă de ode politice, mereu mă gândesc la d-l Avramescu ca cea mai reprezentativă bocitoare la mormântul învăţământului românesc de astăzi.  

            Care vaită incultura tineretului universitar exact ca în povestea cu bolovanul de sare al lui Creangă!

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro