Unde-i "icoana-pericol" de care se face paradă că ar fi o ameninţare pentru unii copii?

Vă asigur că aceste imagini sunt reale, reprezintă acelaşi colţ de clasă şi  nu-i nimic „rearanjat”!  

 Pentru aceşti copii, mascarea icoanei de către o vază de flori, s-a făcut la modul absolut neintenţionat.

 

 

După unii, cică icoana ar fi o „prezenţă agresivă” intr-o sală de clasă!

Punct final în aşa zisa

„chestiune a icoanelor”

 

            Secvenţă edificatoare     

 

Zi de olimpiadă şcolară la Tismana, iarna 2006. Un reporter de jurnal judeţean se fâţâie de colo până colo cu camera de filmat. Îl cunosc, e unul dintre cei mulţi, care avusese „privilegiul” să se priceapă la noile „electronice” şi fusese angajat la o firmă privată care deţinea un studio local de televiziune şi un ziar. Când devenise reporter „adevărat”, adăugând şi text filmului său, colegul meu profesor de limba română, meticulos de felul lui, scosese din „colecţia” lui din dulap, o mână de lucrări scrise:

„ - M-apucă groaza! Nu cumva am fost un tâmpit, când i-am umplut ăstuia lucrările astea cu note de patru?”

Cu toate că mi-adusesem subit aminte de această secvenţă, mă îndrept spre fotoreporter, un fost elev. Mă salută, ca pe un prieten pe care nu-l văzuse demult. Încerc să-i întorc politeţea:

„- Bravo! Iată reporteri care filmează, în sfârşit, şi olimpiade şcolare!”

„- Aiurea, dom’ profesor! M-ar cocoşa şeful! E pe-aici copilul unuia care-a spart o maşină azi noapte, pe el îl caut.”

„Şeful” lui, mi-e şi el cunoscut. Jucasem fotbal împreună în tinereţe. El rămăsese cu fotbalul, eu plecasem la facultate.  După ani buni, el va ajunge mare director de ziar „la oraş”. Eu, un pârlit de profesor la ţară. El se ocupă de subiecte „grase”, „senzaţionale” care fac prima pagină a ziarului şi prima ştire a televiziunii sale. Eu, un pedagog de şcoală veche, musai să suplinesc pe Internet subiecte altădată „normale” dar astăzi lipsă în presă! Pentru că bani de ziar, n-am şi nici nu m-aş încumeta să-mi bat joc de populaţie dezinformând-o pentru interesul meu personal!

 

Tehnici de manipulare sau prostie?   

 

Spuneam într-un articol pe tema icoanelor, că pretenţia de a scoate icoanele din şcoli reprezentă o aberaţie şi n-ar trebui să dam atâta atenţie unor astfel de pretenţii absurde! Dar tot eu mai spuneam că subiectul nu apărea întâmplător în ziare. Fie din cauza goanei după subiecte „şoc”, astăzi o acumulare cantitativă în detrimentul calităţii, fie a unui atac „binevoitor” al cercurilor interesate de prozelitism religios.

Oamenii de bună credinţă au luat însă totul în serios şi s-au implicat cu râvnă asupra chestiunii. S-au făcut sondaje, s-au trimis proteste, s-au făcut emisiuni TV şi radio, un adevărat uragan de luări de poziţie!

Un exemplu bun a fost al d-lui Roncea, jurnalist la „Ziua”, care s-a adresat mereu, în chestiunile societăţii civile, direct organelor legislative si executive ale statului român. Adică, a luat-o pe cale ierarhică până la cele mai înalte niveluri. Avem şi un exemplu prost. Acela al postului TV Antena 1 care a avut nefericita inspiraţie sa-l invite in emisiune pe „JIJI” Becali şi pe d-l Avramescu, care ne-au mai călcat încă o dată pe nervi cu această ocazie.

La presiunea sălii, Avramescu a avut inspiraţia s-o întindă iepureşte dar Becali a rămas ciobăneşte pe loc, aruncând totul in derizoriu în stilul sau necioplit. A ieşit un ghiveci gen „Vacanţa mare”, asortat cu „Caţavencu” şi stropit cu vin de cârcotaşi.

Vorbind despre iniţiativele cadrului instituţional, la presiunea societăţii civile, Comunicatul Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-a înscris şi el în bâlciul general, aruncând pisica moartă din grădina ministerului, în alte nenumărate curţi de provincie. Şi anume, prin celebra formulare a acestui comunicat, conform căruia iniţiativa locală este aceea care va decide în speţă!

Totuşi, comunicatul mai îndulcise puţin gâlceava când în final, ca o bomboană pe colivă, hop!, apare in presă şi scrisoarea „de apărare a fratelui Moise” gândită de prietenul acestuia un „Martor al lui Iehova”.

Deci, ca în filmele lui Hitchcock, nici prozelitismul nu era o pistă care trebuia abandonată! „Ne-am pierdut timpul din cauza unui doamne-apără!” concluzionam eu.

Aşa să fie? Uite că nu! Făcătura da, a fost dovedită dar fenomenul continuă, asta-i nenorocirea!

Pentru orice lucru, bun sau rău, există o grămadă de asociaţii „pro” şi altă grămadă echivalentă „contra”.

Dacă pe vremea răposatului aveam doar nişte amărâte de formaţiuni, organizaţii şi asociaţii, ca de pildă, de femei, pompieri voluntari sau gărzi patriotice iată acum şi asociaţii împotriva discriminării, poluării, tutunului, alcoolului, avortului, omorârii câinilor, a porcului cu cuţitul, a bătăii femeii când eşti beat dar  şi a … icoanelor!

Şi fiecare cu alt scop declarat decât cel oficial înscris în statut, dar despre asta, altă dată.

Să vedem însă cum  se poate rezolva problema icoanelor fără a mai cotcodăci degeaba, ca găina.

 

Un model printre multe altele    

 

Ministerului Educaţiei şi Cercetării a evitat să dea un comunicat ferm, după modelul italian „acesta-i crucifixul nostru tradiţional şi nu renunţăm la el doar pentru că ar deranja vreo trei-patru nebuni”.

În lipsa unui comunicat ferm, în România fiecare a avut modelul propriu.

Modelul nostru a constat în iniţierea unui Proiect de Hotărâre în Consiliul Local Tismana, menit să apere icoanele copiilor, oriunde vor fi ele.

M-am gândit că dacă în Europa chestiunea religioasă revine autonomiilor locale, de ce nu am face si noi acest lucru in România, având în vedere integrarea noastră in UE.

Am întocmit deci o Expunere de Motive şi un Proiect de Hotărâre referitor la problema păstrării în scoli a religiei noastre ortodoxe şi a simbolurilor sale si le-am susţinut personal în consiliul local. Am anexat corespondenţa Internet a Fundaţiei Tismana.

Ar părea fi surprinzătoare şi abuzivă referirea la predarea în şcoli a religiei ortodoxe, nu numai referirea la simbolurilor sale. Dar conştienţi că în şcoală trei-patru copii vor rămâne în afara cursurilor de religie, cele câteva familii de alta religie au fost de acord cu prezenţa copiilor lor la astfel de cursuri. În realitate, ele depuneau de câţiva ani buni cerere la scoli precum că, sunt de acord cu prezenta copiilor lor la cursurile preotului ortodox.

Sunt la Tismana, cam 98-99 la sută din populaţie creştini ortodocşi, bine legaţi de biserica lor din sat şi de Sf. Mănăstire Tismana. Ei trăiesc în bună convieţuire cu o mica minoritate de altă religie. Mai mult, a sprijinit-o chiar sa-şi construiască un locaş de rugăciune la Topeşti.

Acestea erau datele cu care am pornit în demersul meu la Consiliul Local. Şi cu excepţia a patru consilieri din 15, care votează tot timpul "contra" din motive de propagandă electorală, (nemulţumiţi contra conducerii vom găsi veşnic) restul au fost de acord cu proiectul meu şi in consecinţă prin Hotărârea Nr. 64/24.11.2006 a Consiliului Local Tismana s-a hotărât:

 

Art. 1. Se aproba iniţierea de acţiuni concrete pentru păstrarea in scoli a religiei ortodoxe şi a simbolurilor sale.

Art. 2. Comisia de specialitate va duce la îndeplinire prevederile prezentei Hotărâri.

 

Se evită astfel, orice ingerinţă a unui ONG rău intenţionat în viaţa locuitorilor noştri.

Ne vom păstra privilegiul obţinut după 1989, conform LEGII INVĂŢĂMÂNTULUI. ART. 9.

Vom veghea ca litera legii să fie respectată şi anume:

 

(1)    Planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara. In invatamintul primar religia este disciplina obligatorie, in invatamintul gimnazial este optionala, iar in invatamintul liceal si profesional este facultativa. Elevul, cu acordul parintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.

(2)     
(2) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Învăţământului organizarea unui invatamint specific, corespunzator necesitatilor de pregatire a personalului de cult, numai pentru absolventii învăţământului gimnazial sau liceal, dupa caz. Ele raspund de elaborarea programelor de studii, care se aproba de catre Secretariatul de Stat pentru Culte si de Ministerul Învăţământului.

 

Ca urmare, comisia noastră va fi de acum încolo chiar obligată printr-un act legislativ al puterii locale, să vegheze la păstrarea religiei noastre ortodoxe şi a simbolurilor sale religioase in scoli.

Comisia acţionase de la bun început prin scrisoarea deschisă, inserată pe pagina web a Consiliului Local Tismana, procuratura şi organele de securitate ale statului asupra abuzului ONG-ului acestui domn  Moise,.

 

Punct final în aşa zisa „chestiune a icoanelor”      

 

Chestiunea icoanelor va rămâne întotdeauna o falsă problemă, doar dacă poporul nostru se va obişnui să le dea, la timp, peste nas, acelora care profitând de lipsa noastră de experienţă în democraţie, încearcă cu noi „metoda paşilor mărunţi”.

Credem că vremea „experimentelor” în România trebuie să înceteze, spre binele nostru.

In alte ţări, cultul „Martorilor lui Iehova” este interzis pentru a se păstra specificul religios al ţării respective. De ce la ei se poate şi la noi nu?

Pentru că acest cult propagă pe faţă prozelitismul.

Pentru că un nou membru „martor al lui Iehova”, e „obligat” să aducă în „organizaţie” alţi membri.

Iar procedând în acest fel, devin automat agresivi.

 

Ţin să mai amintesc faptul că aceşti „martori” au profitat de toleranţa poporului român deja destul!

Însuşi termenul de „martor” e ilar! Ce Dumnezeu de martori mai sunt şi aceşti maimuţoi după trecerea a două milenii de la eveniment?

Dar uite, cu tupeu, au găsit spre exemplu, „chichiţa” intrării în viaţa României ca „organizaţie”. Printr-un „act” dat de un ministru iresponsabil. Iar prin noua lege a cultelor, se pare că au mai făcut un pas şi sunt la noi, în ţară ortodoxă, recunoscuţi alături de religiile serioase!

Am pus în titlu „punct final” pentru că pentru toate Consiliile Locale, „chestiunea icoanelor” trebuie să fie rezolvată local, ca să se încheie odată cu gâlceava!

Iar acelora care au declanşat zâzania icoanelor, trebuie să li se arate clar, un PUNCT FINAL!

Prea şi-au luat nasul la purtare!

 

Nicu N. Tomoniu, iarna 2006

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro